alti acustici

covor: lungă, lată, scurtă

lungă



lată



scurtă

doi pe una

covor din femeie

as vrea si io una sincer..

aviatori si bucatari pe spate

dragii mei, nu'i asa, bine v'am gasit la aceeasi noua editie ale aceleiasi neemisiuni reeditata permanent. din ciclul budei de uichend, nu'i asa, ploua cu intrebari absolut inutile. intr'o maniera de gandeala retroactiva dar la we'ul care vine, zic asa:

- cercetatorii au ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa plangi stand intins pe spate, in acest fel nasul nu ti se va infunda
- aceiasi cercetatori se intreaba de ce mjoritatea bucatarilor sunt grasi? pentru ca marinarii nu sunt Marini, doctorii nu sunt albi si nici aviatorii n'au aripi

ceva cu negri

flocareți pe puță infantilă

dragii mei, nu'i asa, va dorim un an nou fericit, fara puli rasare. cum ar veni, vine vorba, acum vreo 4 sau 5 zile a'nceput si la noi sa cada, cate'un fulg de nea. si in vreo 3-4 ore s'a oprit. s'a zburatacit ceru' asa cat sa astearne un oaresice strat de vreo cati va centimetri pe jos. asa ca o putza de copil. temperaturi pe supt de zero fiind de ceva vreme, minunata puzta infantila a ramas mai pretutindeni. buuun, acuma problema e urmatoarea: desi imbatabili, spermoza i'a facut si pe ei ca pe noi: "asta e frate, s'a stricat!" "pai cum s'a stricat? cine'a stricat'o?" "nimeni!" aham...deci cum ar veni, este acelasi principiu cu "s'au furat 5 tone de porumb". 

ca sa ma explic mai pe indelete, dupa ce anul trecut au imprumutat sare din supermarketuri, minunatii mei parinti adoptivi, anul asta au alunecat iarasi. macazul de la tren, daca ninge nu mai merge. poa' sa fie minus o suta de grate afara, vantu' pulii, sa fie intuneric si apocalipsa, sa ploua cu coaie peste mecanicu' de tren, sa'l trazneasca pe pilot, da' macazu e functional. si daca ploua si e cu minus, si e deci in consecinta gheata, macazu' incapatanat tot merge. ei bine, cand aude de zapada, a murit. s'a facut mic, si'a impachetat tot si a plecat la ma'sa in Aruba. 

mai mult, daca acea putza infantila se intinde si pe vreo sosea doua, un elicopter va survola zona pentru a vedea cati oameni blocati au ramas, apoi toata media va colcai de micul flocarete ivit pentru prima data pe putza infantila, va declara carantina putzisoarei, va incorona flocaretele, motiv pentru care tot traficul va fi interzis. sa ma ierte mama biologiei, da' anatomia mea retardata nu pricepe cum un macaz pur si simplu nu mai merge, un autobuz pur si simplu s'a stricat (iar prin statie chemam ajutoare), cum un tren pur si simplu nu mai merge (asta cu trenu in definitiv este un amalgam de motoare electrice conectate la o retea de inalta tensiune, capabile sa invarta niste roti cu o acceleratie de X, dotate cu o forta de franare Y, manuite de niste patrate galbene). dar sa revin, cum s'a stricat trenu', cum masinile "nu mai merg?". deci cum? 

in incheiere, ma uit uimit in tara pulilor rasare in jurul flocaretilor care rasar sporadic pe putza infantila, in fiecare an altii, de fiecare data autoritatea guvernanta - pula, ramane blocata la auzul cristalin al formatiunii unui fractal unic in univers. si apoi altul. si altul. si inca unul. o tara in care anatomia biologica a flocaretului umanizat a distrus sperantele unui impuls magnetic propagat printr'un fir, catre o cutie metalica, undeva in camp, pentru a schimba doua piese metalice, astfel incat un tren, in loc s'o coteasca dreapta, paraseste campul vizual in dreapta...

linia de săptămână

dragii mei, nu'i asa, bun venit din gaura facuta cu acuarela in vederea colorarii pulilor rasare, ca daca tot vine primavara si rasar, m'am gandit sa le colorez, ca e mai frumos asa. un pic mai devreme ziceam ceva de niste linii. le avem cu totii. treaba e asa, totul incepe undeva in strafundurile copilariei, dar nu le bagi de seama probabil niciodata. toti avem niste linii in subconstient, undeva ascunse acolo, si cred cu nerusinare ca nu sunt statice, ci dimpotriva.

totul incepe cand fie trebuie sa te trezesti devreme, fie nu. daca trebuie devreme sa te trezesti devreme, te vei devremui toata viata ta de dracu' o sa te ia. de nu, vei fi in cealalta extrema. de esti de dimineata, n'ai sa ai randament seara. dincolo e pe dos. amu...de esti de dimineata, pui alarma frumos seara, ceasu' suna, tu dormi brusc, da' te trezesti, il opresti, te ridici, te pisi, te speli, te imbraci, si alte oratanii. de esti pe dos, amu' ceasu' suna, tu suni, el suna, tu suni, vezi ca nu raspune nimeni la usa, incepi sa bati cu putere in usa, tu te trezesti buimac, dai fuga la usa sa vezi cine e, te impiedici pe drum, dai cu degetu' mic de la picioru' drept in piciorul de la pat, cu cotul in cantul usii de la dormitor pe care nu ai vazut'o inchisa, ajungi la usa cu dumnezeii in varfu' limbii, si constati ca nu e nimeni. iti aduci apoi aminte ca trebuia sa te trezesti.

pai intre somn si realitate, in special realitatea de dimineata e o linie infinta ca lungime, dar uniform finit variabila in grosime. pentru aia de dimineata..linia asta e subtirica foc. acuma doarme, acuma a sunat si'a si pasit dincolo. pentru ailalti, linia asta....stiti voi sinusoidele alea care's facute sa reprezinte sunetele? ei, asa's si liniile astea: acu mai groase, acu' mai subtiri, oscileaza tot timpul si nu te lasa neam sa te reglezi cumva, in vreun fel. de'aia e bine sa ai o cheie din aia franceza, reglabila, sub perna. ca sa te reglezi si tu odata cu liniile.

buuun, poi indiferent unde'ai fi, din saptamana trebuie sa te trezesti. asta pentru ca trebuie. in we (in principiu) nu trebuie. si'atunci, pentru ailalti, linia e deja plictisitoare, pentru noi astilalti in schimb....e un masacru. linia mea de luni tinde linia de vineri care e aceeasi cu cea de marti, unde joi n'are decat o sambata in ea. 

dragii mei, nu'i asa, nu stiu altii cum sunt, dar eu cu siguranta sunt altfel. linia mea n'are nici un fel de constanta in ea. n'are nici mamaie, nici viteza, nici ardoare, nici faleza. are'n schimb ceva vointa, o tara de initiativa si mult tact. cand nu mai are loc in cap, iese. si iese prin frunte, pentru ca acolo, fix in mijlocul fruntii am o alunita. si pe acolo iese. apoi se duce in stanga si'n dreapta. si uite de ce am eu riduri de mic.....

trei plus

si el asa, intre somn si realitat statea cu gatul stramb in pat. avea senzatia ca e treaz, ca isi va aduce perfect aminte ce avea sa vie. era de fapt undeva dincolo de linie. de data asta, acea linie dintre somnul cel visator de dimineata si monstuoasa melodie alarmanta, era ceva mai groasa, nu subtire ca din weekend. era intors pe partea dreapta, cu soldul putin arcuit iar bazinul indreptat spre saltea. mana dreapta era in forma de de L, sub perna. mana stang in schimb, era si ea sub perna, dar pe perna era capul. piciorul drept era intins, iar cel stang era de asemenea in forma de L. erau deci un L mai mare si unul mai mic.

si la un moment dat, a auzit o voce: "- Dormi?" "-Nu, nu dorm, de ce?" "Ei, asa, ca sa stiu daca iti zic ceva sa iti aduci aminte cand te trezesti sau nu". Trei plus! Cum e cand 3+ prietenii tai se insoara, si nu mai au timp de prea multe in afara cercului familial? Sau cand 3+ din prietenele tale au un copil, si nu mai au timp de oja imprastiata aiurea peste un pahar de vin, intr'un miez de noapte in timp ce el adormise cu capul in poala ta. Sau cum e cand 3+ din lucrurile pe care iti placea sa le faci nu le mai faci? Sa tii minte, 3+. Dar cum e cand te ingrasi 3+? Dar cum e cand ai 3-?

akri

pentru cei acri din noi, mai am un covor



personal...eu prefer varianta incovorasita

dac'as fi...II

iar daca as fi un alt om, creca mi'ar placea sa fiu negru. si nu negru de pu*la, ci de degete 

dac'as fi...I

...altceva decat un om, mi'ar placea sa fiu un cantec. asta:

iar daca n'as fi nici un cantecel, ci altceva, ma gandesc daca sa aleg intre un stalp de iluminat public, un semafor, sau un stalp de inalta tensiune.

revin cu un later edit:
adicatelea, daca nu as fi om, mi'ar placea sa fiu un cantec. acel cantec de mai sus. daca nu as fi nici om nici cantec, atunci mi'ar placea sa fiu fie un stalp de iluminat public, fie un semafor, fie un cracan de'ala de inalta tensiune, pe vreun pisc

limbi pentru buci

din ciclul de la altii, indferent care'or fi ei:


"faptul ca ai studiat la harvard nu te face mai destept, dar te face scriptic mai apreciat!"