marți, februarie 15, 2011

blues in pasi marunti

aici sunt ceva pasi de vineri seara
iar aici sunt restul de samabta

un pic de jazz flambant de duminica e aici, aici si aici. din pacate calitatea sunetului nu este prea buna, asa ca sonorul nu foarte ridicat si se aude acceptabil.

am sa revin si cu niste povesti

vineri, februarie 11, 2011

chimia

am ajuns la concluzia ca, chimia este singura stiinta capabila sa produca reactii chimice atat intr'un mod fizic, cat si metafizic. ramura a medicinei dintr'o perspectiva, chimia este singura care creeaza o scanteie intre doua materii cenusii, scanteie in urma careia au loc reactii chimice intre mai sus mentionatele materii.

de asemenea, tot chimia, de data asta privita ca si ramura a inovatiei tehnologice este cea care ne scoate pata de grasime de pe pleoape, rujul de pe gulerul camasii sau uleiul dintre dinti. tot chimia ne pune pe masa ultima generatie de silicon, metamorfozata intr'un suculent piept de pui la gratar.

chimia, nu in ultimul rand ne explica cum este posibil ca intre doi oameni care mananca ultima generatie de silicon de pui, sa existe stralucirea in globii oculari in momentul atingerii amprentelor lor, in mod repetat

bere cu fractali

se zice ca alcoolul nu ingheata. cat o fi de adevarat, cred ca asa ar trebui sa fie, totusi. de asemenea se mai spune despre alcool ca este exploziv. alcool ma refer la celebrul r-oh, etilic. cat o fi de explozibil nici asta nu stiu. de asemenea cred ca o farama de adevar e pe acolo.

oricum ar fi, cand vine vorba de gheata si alcool e putin predictibil o explozie. oricum ar fi ea, fie in aer, apa sau gheata, depasirea capatitatii unui recipient prin expandarea continutlui duce la o despicare brutala a verigii slabe din etansarea respectivului recipient.

nu mai tin minte exact care e procentul de dilatare a apei in formatie de gheata, dar este oricum semnificativ. totul a pornit la mine, de la o dorinta acerba a mea si a unui prieten de a bea o bere rece, a carei cutie am plasa'to strategic in congelator. evident am uitat de ea. si nu mi'am adus aminte decat accidental cand, intr'un mod cat se poate de accidental am deschis congelatorul. nu mare mi'a fost surprinderea cand am observat cum berea luase forma fractalilor de gheata.

sunt bucuros ca nu a spart usa de la congelator, si nici de la frigider. chiar daca la mine in frigider o perioada de timp a mirosit ca la stere in colt.



vintage 1 - cabana Urlea

Urlea 14-15.11.2004   

Unii dintre noi am plecat cu masina pe 13 seara, pe la 8 jumate din bucuresti, celialti cu trenul. Noi, astia cu masina am ajuns acolo....nu mai stiu la ce ora, pe la un 11 jumate cred, iar ceilalti pe la 2. Pana au venit cei cu trenul, ne-am facut de lucru prin oras, un bar, un fum, nimic spectaculos. Dupa ce au venit oamenii cu trenul, am tra-lala-luit-o pe acolo prin gara oleaca, am cantat putin asa de bun venit, apoi am mers prin nu's ce bar de pe langa gara, unde am stat la un pahar de vorba, unul de bautura, altul de biliard, si, inca unul de darts. 

Intr-un final, adi a facut ture ture de la gara pana in breaza, sa evitam autobuzul de dimineata, care era pe la un 7 sau nu mai stiu cat. In sfarsit, unii din noi am prins vreo ora jumate de somn, iar pe la un 7 eram toti acolo in breaza, gata pregatiti sa urcam. Dupa ce am incins o masa pe cinste, pe care am mancat-o pana sa se raceasca, am plecat, cu catel, cu purcel, si cu noi la drum. In fine, am mers ce am mers, drumul pana la un moment dat a fost usor....nu am avut probleme. 

Atractia excursiei au fost niste mici dracovenii, adica mai exact niste stâtzii dom le.....daca nu am ras cu alea de ne-am spart. In fine, sa revenim. De la un anumit moment dat incolo, s-a imputit treaba......adica ......ce sa mai s-a cam suparat muntele pe noi si a trebui sa urcam asa mai mult sau mai putin pieptis, destul. Dar ne-am descurcat. 

Ajunsi sus, am beut niste bericica, asta asa ca sa ne dregem de una si alta. Am mai stat noi asa putin pe acolo, am mai frecat-o, am stat putin de vorba cu cabanierul, si apoi am tras un somnic scurt. Dupa ce ne-am trezit, am papa si noi ceva, si apoi am inceput sa ne punem pe cantat si pe baut. A venit Adi cu niste tzuiculitza din aia curata si radioloaga. Dupa ce s-a fiert si tzuica, am baut cu nenea cabanierul, am tot stat, si am tot cantat, care pe unde ce ne venea la gura.

Si uite asa, din cantec in cantec, din pahar de vin in pahar de unirea, din tzuica in bere, si din ceai in rom, nu stiu cand se facu de ora 3 si ceva. Nu am fost decat noi cu Nea Nelu cabanierul, asa ca practic am avut absolut toata cabana la dispozitie. Nenea Nelu a fost super super de treaba, a stat cu noi acolo pe metereze dom'le pana la sfarsit, si cica i-a placut rau de tot cat tambalau am facut noi acolo. Una peste alta...sambata seara am lacut-o lata rau de tot. 

Dupa minunata seara, a vanit asa repede de tot si duminica de dimineata, cand, dupa ce am halit repede de tot, ne-am pus pe coborat, pe alta parte. Foarte fain si asta, dar pana la un punct, unde, slava domnului ca stiam toti sa inotam, ca altfel ne inecam in tot noroiul ala......

Ale dreaq zile trecura atat de repede, cu toate ca nu stiu daca am dormit 5 ore in alea 2 nopti.......Dupa ce am ajuns iarasi in breaza si aratam ca femeile alea din luptele cu noroi (sexy nu asa :) ) s-a reluat treaba aia cu transportul, si apoi usurel usurel, ei catre tren, noi catre masina....si cam aici s-a sfarsit treaba.

Dupa ce am terminat de coborat, ne-am intalnit jos in breaza cu cabanierul, iar cei din gara, s-au intalnit iarasi cu el.....si care a facut cinste cu cate o bere la toata lumea :)......Omu a fost bestial sa mor io daca va mint......Ce sa mai....muntele asta a scos tot ce aveam mai bun in noi, de la fiecare a scos spuma, si a lasat-o acolo in cabana ca amintire.

In rest......daca am avea cate o tura din asta la munte pe luna.....pe bune daca am mai imbatrani vreun pic..... bafta multa

marți, februarie 08, 2011

altceva

bilete

si acum ca am decis sa tai bilete la intrare, fiti fericiti cei ce aveti viza pentru a intra in spatiul meu. pentru cei ce n'au, sa incerce la bisnitari in piata la obor. 

acum ma duc sa'mi ascut halebarda pt cei ce'mi invadeaza spatiul neinvitati

sâmbătă, februarie 05, 2011

jos in suflet

un colt de zambet sincer plutind pe'o mare lina
asemeni unui corb hoinar ce'si cauta o prada
ai aparut, ai stat si'ai cucerit in graba
o inima, un tel, un glob si'o mana calda

din cand in cand mai vii, dar pleci cam repejor
ramnem toti hai hui, si ne uitam in jur
si cautam unelte sa ne teleportam
s'ajungem langa tine, putem sa respiram

odata'ajunsi acolo ramanem pe vecie
ne'nfigem bine'n suflet, legati cu o franghie
nu vrem sa mai plecam, n'avem unde ne duce
stam doar si respiram, si urmarim haiduce

de'acolo jos din suflet, ne leganam in lite
si cautam obraznic sfarcuri si alunite
ne bucuram de ele, le gadilam simpatic
iar posesoarea rade, zambeste nebunatic

ne'am hotarat deja, de'aici nu mai plecam
e'atat de confortabil, ne place si tot stam
avem tot ce lipsea, acum totu'i chiar bine
ne place mult aici, in suflet jos la tine

vineri, februarie 04, 2011

post it

ce facem in viata? care e scopul fiecaruia in viata? sa faca bani? sa aibe o familie? etc etc etc. cred ca toti ne dorim sa ajungem sa facem ceva in viata. vin eu acum si sustin cu ardoare ca nu conteaza ce faci atata timp cat iti face placere. din pacate, de cele mai multe ori e extrem de greu sa ajungi sa facei ceea ce iti place. 

in atare conditii, ajungi intr'o corporatie intr'un teoretic 9:00-17:00 care de fapt se transforma in 9:00 - cat cuprinde:00. si ce faci atunci? pai o cam lasi asa in coada de peste, te suprapui si abati de la ale tale principii. apoi iti faci altele mai abrupte, din ce in ce mai abrupte. moment in care te uiti in urma dupa 'jdeani si vezi ca de fapt si tu, multi altii ai luat'o pe aceeasi carare dreapta si batuta de ataia. 

am auzit intr'un film un citat de milioane: "absolventii de la harvard nu isi gasesc un job, ei inventeaza unul". pai da. exact asa e. important in viata nu e sa faci ceva important, ci sa faci ceva ce nu a mai facut nimeni pana atunci. nu e usor, da' nu e nici imposibil. de asemenea nu trebuie sa fie complicat catusi de putin. 

iau exemplul post-it'urilor. stiti voi, hartiutile alea mici si galbene, cu adeziv pe partea superior-dorsala. o idee atat de simpla dar care ii da inventatorului un trai liber fara sefi si termene limita. nu ar fi bine sa stam fiecare sa ne gandim ce'am putea face ca sa ne platim chiria intr'un mod cat mai putin complicat cu putinta?

eu unul o sa'mi storc imaginatia sa vad ce picura de acolo.

asa e oare?


inteligenta la galeata

intr'o criza intelectual selectiva stau si ma intreb ce face ca un om sa fie inteligent, destept? cate carti a citit? daca stie cine e mubarak si ce e un fractal? sau daca stie sa vorbeasca cu o doamna de 50 de ani? sau daca stie ca ciocolata se face din grau? sau daca stie ca hartia se degradeaza magnetic?

dar intuitia? e cineva care are o intuitie buna, destept? dar daca stie sa danseze, poate fi considerat inteligent? 

probabil toata galeata care contine simtul umorului, cultura generala, respect pentru sine si pentru semeni, grija fata de insusi, 3 facultati si 100 de specializari indeplinite, dragostea si sinceritatea, are lipita o eticheta pe care scrie destept

joi, februarie 03, 2011

pana cand?

am vazut lume pe strada care se grabeste. si am vazut oameni la supermarket care se imping. si am vazut femei care alreagra dupa tramvai. si am vazut baieti care fugeau dupa tigari. si copile fugand dupa farduri. grupuri fugand de ploaie. unii se ascundeau de soare. prea multa lumina. 

din intertie am inceput si eu sa fug. am fugit de dimineata la dus, apoi repede m'am imbracat, cafeaua am baut'o doar pe jumatate, nu mai nimeream cheia sa ii descui bicicleta, apoi iritat ca era podul ridicat si nu ajungeam mai repede la scoala, am pedalat repede, am fugit pe scari, am fugit la masa, am fugit sa fumez repede, cat mai repede o tigara, am sarit peste pranz, pe seara am bagat repede un sanvis, am fugit afara, am fugit de'afara, am fugit la dus, am fugit la scoala, am fugit acasa, am fugit spre sambata, am fugit de luni, am fugit de vineri, am fugit acasa, am fugit in somn, am fugit pe scari, am fugit in vis, m'am impiedicat si m'am trezit brusc. 

m'am trezit o holograma in miscare sacadata si inceata intre o multime care se grabeste catre nicaieri.  l'am asteptat pe fiecare si i'am intrebat pe toti unde? nici macar unul nu a stiut sa imi raspunda. am dat rewind si play pe ultimile luni din viata lor. am vrut sa punem pe hartie ce'au facut. au inceput sa planga.

eu nu mai fug..