timpul trece, timp n'avem
cafea dimineaţă vrem
mai târziu, cam pe la trei
vrem supă cu tăiţei
după muncă toţi vor bere
craci întinşi pe canapele
lucruri fără importantă
timpi morţi fără relevanţă
şi'uite'asa zilele trec
plictisiţi oamenii's bec
cu neon şi nu wolfram
şi apoi privesc pe geam
şi se uită lung la stele
se gândesc la maşini grele
se visează'aviatori
însă numai amatori
şi ar vrea să schimbe lumea
munca să nu'nceapa lunea
ci de marţi cam pe la prânz
să fie remuneraţi cu'n mânz
alţii visători şi goi
n'au în minte mânji şi boi
ei vor să călătorească
prin lume sa pribegească
nu vor craci întinşi pe mese
nu vor lucruri fin alese
ei vor cort şi izopren
sac în rucsac, tot în tren
nu vor nici măcar maşină
care merge cu benzină
şi aleargă iute tare
şi simţi vântul pe spinare
vor cafea la fir de iarbă
servita'n cană de tablă
cu miros de rouă rece
dimineaţa după zece
intr'o zi ce va veni
suiţi intr'un tren cam gri
vor pleca cu ceva haine
către lumi cu mii de taine
ca să înţeleagă ei
culturi, multe limbi, pigmei
tot ce mişcă pe alocouri
însetaţi şi fără noduri
şi vor scrie povestiri
cu multe nedumeriri
şi cu semne de'ntrebare
frică, spaimă ezitare
de se vor opri vreodată
asta este poate soartă
momentan încă visează
fac planuri şi contemplează
