cafea coapta si blues aburind

asa cum canta domnul brenciu, sa'i zic pe nume, un om pe care io nu l'am inteles catusi de putin, m'a sarit pe mine la capitolul el, dar, revenind, asa cum canta el septembrie luni (o mel ft faina de altfel), e octombrie nu septembrie, si sambata nu luni. oricum, fara nici o legatura de altfel. 

in diminetile de toamna, mai ales cele lenese de weekend (aparent cumva lenese), de fapt mental lenese, de fapt dimineti cu ardei proaspeti uzi pe farfurie, langa rosii coapte, cu mirosul de cafea bufnind in camera, cu oua ochiuri moi langa ardei, si branza de vaca, paine prajita si unt, suc de portocale si ciocolata, cu paine proaspata tocmai scoasa din cuptorul painariei de la parter, cu calorifere timid caldute si aer de afara in mic conflict cu cel din camera, usor patrunzator in aburii de la paine, cu cer senin si soare, cu aer uscat si racoros, cu frunze inconstiente si pasari mahmure, cu legume si fructe in piata din apropiere, cu bere proaspata si copii cu mancarici in degete, cu mame aranjate si concurand cu bun simt pentru sotii lor, cu flori si aglomeratie coloristica desprinsa parca din alt mod de viata, cu timp sa observi tot ce te inconjoara. 
cum ziceam, in diminetlie astea iti dedic un fel de melodie, armonie cu toata aglomeratia si balamucul organizat din fiecare. ce bine ca uneori ne trezim dimineata si stim ca toate cele sunt acolo, trebuie numai sa le culegem.
mi'ar placea la nebunie ca pentru 7 minute sa fiu un nene negru de 70 de ani care scoate prin degete si pori un amalgam de sunete si trairi cu miros de asternuturi spalate si batute de vant. 
blues aburind de la brutar va urez!