este acea lume in care ne refugiem din cand in cand. atunci cand nu mai vrei sa auzi de nimeni, sa nu te vada carva, sa stai tu cu tine. e un cuib pe care ti'l cladesti dupa ce jumatate din copilarie ai adunat crengi din tot universul. praf si basme, palosi si abramburici. apoi il cizelezi cu niscaiva creaturi cu patru cozi si creste. mai adaugi ceva blana. si e al tau, stiut doar de tine.
din cand in cand te refugiezi acolo si scrii pe o hartie transparenta folosind un alfabet numai de tine stiut, gandurile tale. si visele. apoi inspiri fumul produs in urma carbonizarii literelor analfabete. si pleci. stii bine ca nimeni nu ajunge acolo.
o sa postez intr'o buna zi pitecantropul din mine
