sâmbătă, iulie 30, 2011

24h si 3 zile

inceputul din masina:


de data asta e putin diferit. ideea e aceeasi, numai conditiile sunt diferite. de data asta scriu pe drumul de intoarcere in masina, nu cu mine la volan.dupa ce m'a ucis in chinuri groaznice vremea de acum vreo doua saptamani, am zis ca un week'end cu soare si caldura trebuie ca sa se intample. ca de obicei am vorbit cu niste prieteni, am intrebat care e treaba, am primit un fel de raspunsuri. eu am clasic intrebat care vine cu mine inca nu stiu unde. eu cu trei (care au zis da pana la urma) prieteni am zis ca mergem. in sud. restul le aflam pe parcurs

joi la pranz ne'am intalnit sa vorbim. tot joi pe la 12:30 m'am bagat la somn.


si continuarea din pat, scris la tastatura, nu de mana.


cumva n'am mai reusit sa scriu in masina, nu stiu exact de ce. ma enerva ca se tot misca hartia aia sub pix si pixu peste, si in mod normal ar fi trebuit sa se intample doar a doua.


ok, mai incerc o data. de data asta de la bar. poate acum am sa reusesc sa'mi astern toate gandurile din creierii mintilor.


vineri de dimineata cand a sunat alarma la 5:15 am sarit din pat ca si cand atunci numai ma intinsesem sa ma mulez pe saltea. mi'am facut un litru de cafea, m'am schimbat si i'am asteptat pe baieti sa ajunga. trebuia sa plecam la 6. ne'am strans la 6:30. mi'au mai iesit niste fire de par albe asteptandu'i pe ei. A. a venit la timp. D. a intarziat. am plecat sa o culegem pe A.


dupa ce ne'am strans toti, am plecat cu adevarat. la drum. si ce'mi mai place sa plec la drum. dupa cum am spus, ne indreptam catre sud. am ales sa nu ne aberam prin belgia sau franta prea mult, asa ca am luat ruta ocolitoare. aia de'i mai frumoasa. odata intrat in tara cu cascaval, cutite si ceasuri, ne'am procopsit pe parbriz cu o pleasca autoadeziva in valoare de niste anumiti bani. dam inainte. de acolo a inceput drumul care m'a fermecat in adevaratul sens al cuvantului.


n'am calatorit eu chiar atat de mult, si nici n'am condus chiar asa de mult in viata asta. ma rog, depinde cu cine ma compar. ideea oricum e una singura: imi circula prin sange svaitzer si inima mea bate ca un ceas swatch. ne'am dat si prin tunelelele si tuneleluri. nu o data m'am simtit ca intr'un joc pe calculator. in care am cea mai tare masina, cea mai mare si libera sosea, o tigara intre degete, buzele umezite cu cafea, lumea in masina dormind, iar eu cu gandurile mele si capul sprijinit de tetiera galopez.


planurile (ca deja nu mai era unul singur) despre destinatie si traseu asa per se s'au tot schimbat. initial am zis ca ajungem in orasul ala din sud, cu N. da' pana la urma am zis ca nu avem cum, sau...poate inca mai avem timp. eventual...ne putem opri sin in G fara nici o problema. lasa ca vedem. am trecut si urmatoarea granita in oarece timp, si ne'am oprit in primul loc in care nici nu credeam noi ca am putea manca pizza.


un loc oricum alambicat, balamucit, grabit, amestec de parfumuri si toale de toate felurile, care mai de care mai placut, gesturi multe, oameni vorbind mai mult din maini. ne'a luat vreo 5 minute sa reusim sa iesim din cafeneaua aia.


cu catel si purcel, pe la vreo 11 si ceva noaptea am pornit iarasi la drum. ne place!!! drumurile, in noapte strabatute in liniste, in zgomot de saxofoane, sunt incantatoare si ajung in suflet. adica acolo unde trebuie.


dupa ce am plecat din M si am inceput sa coboram catre G, adrenalina iarasi a intrat in noi. am uitat de fapt sa specifit ca mare parte din poveste e pe drum. desfasurata pe drum, spusa din drum, traita pe drum. in fine, ajungem in G si cadem toti la pace ca vrem sa ramanem acolo. e la plaja oricum, asa ca nu trebuie decat sa gasim un camping.


ne uitam dupa semne, gasim unul, il urmarim, ajungem in plopi. ne dam jos din ei, mai cautam, nu gasim. vedem pe dreapta niste unii care beau bere, vorbesc tare in limba lor, si nu franceza, si rad. hai sa'i intrebam pe ei. deschide A geanul din intreaba:
A: hey guys, do you know any camping around here?
BV*:  i'm sorry, parle vous francais?
A: oui. camping?
BV: oh, oui, biensur!! but no camping here. outside G. go straight, then left, first right, straight ahead, follow the highway, etc etc
du'te ma'n ma'ta'n cur asta si maine, crezi ca asa batuti in cap suntem? ne radem in masina si plecam mai departe.


tot cautam si cautam, ne plictisim, si plecam. dupa ce ne tot plimbam prin oras, mai vedem un inceput de bataie intr'un bar, curvelelele lelele peste tot, din 5 in 4 metri, si tot peisajul frumos de altfel. ajungem la un semafor. vedem o tanti la volanul unei masinute mici. ii zic lu' D sa o intrebe de un camping. iata cum a decurs:


D: excuse me, can you tell us where can we find a camping?
BV: riviera?
D: yeah baby, camping riviera!!
BV: vaffanculo!!


am ras iarasi ca boii in masina si am plecat mai departe. am zis ca plecam catre N si vedem ce'om mai gasi pe drum. cand ne chinuiam sa iesim din oras, am gasit din foarte mare intamplare un alt semn cu "camping". buun, super. l'am urmarit dar evident ca s'a pierdut repejor. vad o tanti pe stanga drumului langa un scuter. zic, hai baieti ca'mi incerc si eu norocul acum. o intreb daca stie unde naiba e campingul ala. sta putin, se codeste, m'astept sa vreun alt "vaffanculo" gesticulat macar, dar culmea, imi zice sa o urmarim ca ne duce ea acolo.


cum a gonit fatuca aia pe strazi numai ea si cu mine stim. eu oricum in urma ei. ceasurile sa tot fie trecute de 23:30. ajungem la baza dealului, ne spune ca e acolo sus. ok, super, multumim maxim. ajungem la camping, poarta inchisa, incuiata. sonerie de zi si de noapte. se duce A primu' sa vorbeasca. stiti, vrem si noi sa dormim. pai nu se poate, suntem ocupati. ii zice A politicos ca stiti, suntem obositi, ca am condus mult, etc etc. deci nu!


zic lasa ca ma duc io sa vorbesc. ii explic lu nenea ca am plecat acu aproape de 20 de ore si vrem doar un loc sa ne intindem un izopren. nu se poate. bun. eu am vazut un garaj langa, m'am dus sa vad cum putem sa ne cataram pe el pe langa dealul de langa, printre copaci si garduri de sarma, A s'a dus sa vada daca gaseste vreun ochi de plasa in gardu' alora, sa ne strecuram. nici unu nu gasim. zic bun, merem mai departe.


 in cautarea unui "camp de porumb" (dorit maxim de D - care nu vroia sub nici o forma sa doarma asa oriunde, ca daca era dupa mine ma opream in primul loc unde nu trebuia sa platesc parcarea)  am hotarat ca mergem catre N si vedem unde ne oprim. pe parcurs am decis noi toti (ce ti'e si cu grupul care nu pleaca foarte des impreuna undeva) sa luam prima iesire de pe autostrada, gasim un satuc ceva, si acolo ne oprim, ne despachetam si gata.


zis si facut, luam prima bretea, sub forma unui arc de cerc, cu un mare petic de iarba. singura problema era ca nu era o parcare acolo, iar intrarea pe iarba se facea direct din bretea. pe noapte nu era nici o problema, pe zi in schimb, cand traficul se intetea, nici o masina nu ne'ar fi vazut pe noi iesind din parcare, ei venind tare, ca doar de'...e iesire de pe autostrada. iarasi dupa ce'a votat toata lumea, am zis ca plecam de acolo.


am intrat iarasi pe autostrada si am facut exact acelasi lucru. am luat urmatoarea iesire. de data asta si mai bine. aceeasi bretea, acelasi spatiu verde, dar de data asta cu parcare langa. perfect. eu m'as fi oprit acolo (bine, eu m'as fi oprit in multe alte locuri). restul, ca sa mai cautam. bine, mai cautam. am gasit o strada foarte intunecata, mult prea intunecata. n'aveam chef sa ma dorm in curtea cuiva. am mai cautat. am ajuns intr'o zona unde m'am simtit ca in "rezervatia" de langa sanatoriul de dupa predeal (stiti voi, drumul dintre sinaia si fieni, cel mai sat de tigani). garduri improvizate, araci infipti gresit in pamant, cartoane si plastice legate cu sarme de pari, cutii de conserve baltind pe la baza asa-zisului gard. i'am spus lu' A, daca ramanem aici, maine de dimineata ne trezim nu numai in curu' gol, da' si cu o usoara urma de operatie in dreptul rinichiului drept. 


am zis ca mergem in parcarea initiala. n'am mai ascultat pe nimeni, si gata!! ajunsi acolo, ne dam jos, ne despachetam, scot destul de multe din spate, cele 4 corturi, sacii de dormit, izoprenele incepem sa ne aranjam. cautam sa punem corturile sub cei 2 palmieri mareti de acolo. cand eram aproape gata, o masina de politie iese in trobma de pe autostrada, ia iesirea, se indreapta catre noi. A spune: guys, act normally!! da, desigur. cu tigarile in gura, cu 17 foi de cort imprastiate pe iarba, 20 de saci de cormit si 45 de izoprene imprastiate peste tot, stateam si ne uitam unii la altii, dezbatand problema masacrului din norvegia. au trecut gaborii pe langa noi de parca nici nu eram acolo. buuun, si mai aproape de momentul intinderii oaselor.


nu trece foarte mult timp, si apare pe bretea (venind de data asta dinspre sat) o alta masina, un fiat punto. in masina, 2 insi. atat vazusem noi atunci. striga ceva la noi, nu intelegem nici unul, A se apropie putin, ei incep sa vorbeasca, el nu intelegea, astia inchid geamul, demareaza in tromba, intorc masina cu scartait de roti, se indreapta in parcare catre noi. A imi zice, C, vino incoace, am cacat steagu'!! astia's baetasi de p'aici, or sa vina cu scandal. zic da, stiu, lasa c'o rezolvam cumva. 


se dau jos din masina, unul din ei (al' mai vorbaret si infipt, si care nu stia engleza ft bine) vine cu coaie catre noi. celalalt, mai firav asa, mai timid, era cu 2m mai in spate, veghea. pana sa ajunga ei la noi, am luat'o pe A si am repus in masina ce era pe langa, ca macar sa nu fie afara decat corturile.


BV: salut baieti, ce faceti aici?
noi: umm...pai e cam evident, venim de pe drum, suntem obositi, vrem sa ne intindem putin si n'am gasit nici un camping, nimic. asa ca ramanem aici
BV: da' de unde sunteti voi?
noi: pai e iarasi evident, nu? adica...uita'te si tu la numarul masinii
BV: bun bun, si si, aveti si voi has sau iarba, sau ceva?
noi: bai...nu, adica...na, e aberant sa luam nisip de pe plaja sa'l caram cu noi, cand avem plaja acolo. deci nu, n'avem
BV: deja nedumeriti, (unul din ei imi cere o tigara), si ne intreaba apoi: pai si ce cautati in parcarea asta?!??
noi: pai tocmai ti'am spus. 
BV: nu nu, n'ati inteles. puteti merge absolut oriunde, numai aici nu.
noi: pai de ce?
BV: pai...stiti voi...se intoarce la celalalt si'l intreaba: como se dice...mafia?
noi: ramanem cu gurile cascate
BV: pai da, aici mafia face....se intoarce iarasi la coleg si'l intreaba: como se dice exchange?
noi: iarasi cu ochii mari
BV: pai da ma baieti, aici in parcarea asta se intampla lucruri. adica schimburi. de toate felurile. adica stiti voi, intelegeti. unii vand, altii cumpara, altii sparg geamurile la masini si taie cauciucurile, adica aici se cam petrec lucruri serioase. (ma uit pe jos, vad cioburi de geam securizat, spart)
noi: pai bine, zi'ne atunci un loc sa ne punem corturile
BV: oriunde, in munti
noi: (locul era inconjurat de dealuri) pai care?
BV: ORIUNDE, numai plecati d'aici, si mai repede. pentru ca lucrurile se intampla in mod constant aici
noi: ok baieti, multumim. aia e, plecam, ce dreaq sa mai facem
BV: cu placere. razand apoi ne zic: mare noroc ati avut cu noi.
[ei care venisera ca sa isi procure cine stie ce, dau peste niste altii ca ei...of of of]


ne apucam de strans, ne urcam in masina si plecam iarasi. ceasul era trecut de 03:00. ne mai poposim intr'o benzinarie, mancam ceva, bem o sticla de apa, si pornim iarasi la drum. ca sa nu ma mai intind prea mult cu povestea, ajungem pe la 6 in N, intrebam un nene pe strada unde e campingul, ne spune in franceza pe care o ascultau 8 urechi, reusim sa dibuim explicatiile, gasim campingul (nu chiar din prima, si nici din a doua), apoi constatam ca nu este permis capatul cu cortul, numai cu rulota. plecam iarasi de acolo.


eram in preajma unui carrefour si decathlon, asa ca ne'am proptit in parcare, asteptand sa se deschida si unul si altul. primul pentru mancare, al doilea pentru harti. A si D au rabatat scaunele si s'au culcat. A si'a luat un scaun, l'a pus langa masina, si si'a sprijinit capul de aripa din fata. eu mi'am scos izoprenul si m'am dus 5m mai incolo, unde era un petic de pamant, usor in palma. ultima data cand m'am uitat la ceas era 06:31. 


m'am trezit pana in 09:30, ma uit in dreapta, o masina parcata langa mine, dar foarte aproape. semiretard asa incerc sa'mi dau seama cum de a parcat ala acolo, cand nu era un loc de parcare. ma lamureste A in scurt timp. genul ala de barbat caruia nu i'a pasat niciodata de nimic, a intrat in viteza in parcare (se vedea clar ca facea lucrul asta cel putin in fiecare zi), stanga brusc, iarasi stanga, dreapta apoi, si direct pe peticul de pamant. se da jos, ma vede pe mine langa masina, se uita panicat in jur daca nu cumva l'a vazut cineva. A era treaz uitandu'se la el. s'au inteles din priviri ca eu eram cu A, ca A a vazut tot, ca stimabilul aproape s'a urcat cu masina peste mine, si tot asa.


pe scurt, astea au fost primele 24h. dupa ce ne'am mancat, inhartuit, echipat si toate cele (povesti mai am, da' n'as vrea chiar sa scriu romane si romanuri), ajungem la primul camping. arata exceptional si era peste drum de plaja. ni s'a parut putin cam scump. zicem...hai sa mai cautam. bun. ne departam de plaja din ce in ce mai mult, ii zic lu' A. hai sa ne intoarcem, pt ca nu am chef sa merg atat pana la plaja, pana la cam tot ce e p'aici. ne intoarcem. surpriza: se ocupase complet intre timp. nu mai erau locuri. mi'a cazut fata. am zis nu se poate, nu incep urmatoarele 24h. am fost la urmatorul. tot ocupat. al 3lea avea locuri. din fericire pentru noi, gasisem un camping. din nefericire, bietul camping era curtea unui nene. amenajata. modificata. nu arata rau. numai ca era altceva. a fost ok. chiar bine as spune. 


restul de 3 zile au decurs cu niste reprize de catarat civilizat, o priveliste de la finalul traseului incredibila, oaresice alte sperieturi de coarda, bucle si carabe, si restul de derivatiuni pe aceeasi tema. adica...de vis! asa cum imi trebuie si imi place mie. multi pomi, multe stanci, curele, cordeline, recipiente de metal pline cu apa, slapi murdari de praf, rucsaci si ochelari de soare.


un ultim lucru tin sa mai povestesc: la sfarsitul celor 2 zile jumate, am zis ca e cazul sa plecam acasa. punem pe gps destinatia, si pornim la drum. dupa vreo ora jumate de condus, cand nu mai puteam pana ajungeam la granita, ajungem, vedem steagul local si cel al frantei. pai...ce cauta franta acolo? intram la bariera, si'l intreb pe domnu: 
nu va suparati, elvetia? unde e elvetia? 
.......
l'am blocat maxim cu intrebarea. pai...stai asa, ca noi nu vrem franta. noi vrem elvetia. ne'am dat seama ca nu am setat navigatia sa ne ia pe unde vrem noi, ci pe unde vrea ea. cel mai scrut, cel mai nu stiu cum si nu stiu cum. pai...n'avem decat sa ne intoarcem si sa luam ruta aia care trebuie. am facut'o si p'asta. am ajuns in locul de unde va povestesc la 04:27. la 09:00 ma trezeam si incepeam din nou viata in 11 grade. viata era mai frumoasa in 28 de grade, 3 carabe, un ham si'o casca.....




*BV = baietii veseli

joi, iulie 28, 2011

o ţigară

io tot zic ca o sa ma las de fumat. dar nu vreau. desi parca as vrea. dar tot nu vreau. pai ce ma fac?? o ascult pe tanti



joi, iulie 21, 2011

pierdut

dragii mei telespectatori 4 la numar, nu'i asa, eu nu pierd lucruri. adica nu pierdeam lucruri. nu pierdeam niciodata (desi e un cuvant cam "tare" asa) nimic. asta pana acum ceva timp. nu stiu exact carui motiv se datoreaza, dar am pierdut asa:

- un cort
- un acumulator de la aparatul foto
- un primus
- un set de oale de campat (mici, cochete, usoare si sentimental incarcate)
- o cheie de la bicicleta
- un incarcator la telefon
- o sapca. de doua ori. cumva mi'a venit inapoi, asta e singura exceptie
- brichete, pixuri si caiete
- un cauciuc de la aparatul foto
- un cablu de date de la telefon
- o pana de la chitara
- niste haine (imi aduc aminte ca le aveam, dar nu le mai gasesc. deci trebuie sa le fi pierdut)
- niste preteni
- niste carti (acelasi lucru ca si cu hainele, nu mai sunt acolo unde trebuiau sa fie)

si cred ca lista e mai lunga. numai ca nici nu mai stiu ce naiba oi mai fi pierdut. si culmea, toate cele de mai sus le'am pierdut in decursul a mai putin de un an..

voi pe cine ati pierdut?

marți, iulie 19, 2011

mâzgălituri (de prisos)

azi s'ar putea sa fiu iarasi rau, zice gurile rele. si probabil ca am sa si judec. nu stiu. vedem
totusi, eu ii dau inainte. sunt convins ca mai devreme sau mai tarziu in viata toti am facut cadouri carti. de istorie, de calatorii, kant, cartarescu si llosa. scriem pe carte sau nu? acolo cateva vorbe, pe prima pagina. scriem sau nu? scriem de bine, de rau, de drag, cu muci si iubire, cu viermi si politete. dar scriem sau nu?

sunt pareri (cred eu) ca ba e bine ca ba nu e bine. adica astea's pur filmele din capul meu, e bine sau nu? eu zic ca e bine sa scriem, da' nu pe carte. scriu pe o foaie de hartie pe care o pun in carte. si motivele sunt dupa cum urmeaza, dragii mei, nu'i asa:

1. primesti o carte de la iubita ta. cu un mesaj de dragoste si dor. iti incinge sira spinarii numai cand deschizi cartea. dupa ce'ai citit pentru a miliarda oara, esti deja topit. te certi cu ea. dai iar peste carte. daca a trecut destul timp, o inchizi sau treci peste. daca nu, iti vine sa'i rupi capul.

2. primesti o carte de la parinte. cu un mesaj atat de simplu incat e incarcat de tot ce nu se poate vreodata transmite in scris, in vorbe, in trairi sau intr'o viata. dar sunt tate la un loc. si parintele e in viata. te bucuri. parintele nu mai e. las mai bine un spatiu gol.

3. primesti o carte de la un prieten/cunostinta/om pe care tocmai l'ai cunoscut. si iti scrie "la multi ani, sa'ti mai creasca un coi". te lasa rece. sau nu. 

intrebarea e...scriem pe foile de carte, sau nu?

polcă cu fasole si porumb

dragii mei, nu'i asa, astazi am pentru voi asa:


luni, iulie 18, 2011

defectul meu si'o intrebare

stand si mancand un grapefruit rosu, uitandu'ma la filmul asta si gandindu'ma pe la ce case sa ma mai uit sa ma mut, m'a pocnit asa de'o data defectul meu cel mai mare: is prea pretentios, mult prea pretentios

apoi ma intrebam de ce ne uitam altfel la doua fete care se ling decat la doi barbati care se ling?

record. meu. azi.

stimati telespectatori, nu'i asa, daca tot am facut o pasiune involuntara din asta, vin cu cea mai noutate dintre toate aberatiile sinistre debitate de mine: inca o data ma felicit pentru alegerea unor vremuri in care trezitul dimineata, in special pe data de 18 iulie la 11 grade este mirific. 

as scrie mai mult dar trebuie sa imi caut, de data asta geaca de iarna.

catalin cu aprescanduri in picioare

duminică, iulie 17, 2011

...din ţara pulilor răsare

dragii mei concetateni, nu'i asa...azi am sa vorbesc despre, ma scuzati, ţara pulilor răsare

stau in casa. sambata. si plua. joi am stat in casa. si a plouat. miercuri nu am mai stat in casa. in schimb am ajuns la serviciu ud. astazi este duminica. tot in casa stau. din cand in cand iese soarele. in momentele acelea temperatura urca de la 12 la 14 grade. apoi intra la loc. si ploua iarasi. 

in alta ordine de idei, vorbeam de puli. dimineata iti rasare o pula in cap. asta exact cand te trezesti. si te trezesti nu de odihna, nu de lumina. ci de galagie. si nu de la oameni. nici de la clopote. ci de la vant. si de la ploaie. dupa ce'ti bei o cafea de dimineata, iti mai rasare o pula. de la fum. care intra tot in casa. daca deschizi geamul. daca nu, iti intra aerul prin hota. daca cumva iti trebuie ceva de afara, mai rasare o pula. ca nu ai cum sa ramai uscat nici daca iti iei tot echipamentul de munte (bocanci captusiti cu goretex, suprapantaloni si fas de goretex). am sa intreb un medic, daca cumva oamenii astia de aici nu cumva is modificati genetic, si au sub piele (sau poate pe) goretex.

aici nu mai este nimeni. nici macar pe strazi. sunt eu si frunzele. care si alea cad. ca s'au ingalbenit. a venit toamna. ma bucur de ziua mea de nastere care vine in 3 zile. ma gandesc sa imi cumpar schiuri, ca probabil saptamana viitoare o sa ninga. astept zapada. as dori pe aceasta cale sa ma felicit pentru decizia mea de a ma muta la polul nord. si ma mai felicit pentru ca am absolvit primul cursul de construit igluuri. dupa ce ma trezesc am sa il termin pe ce'l de'al doilea, care este dormitorul, ca m'am saturat sa dorm in sufragerie.

catalin care dupa ziua lui se va spanzura

si, dragii mei, nu'i asa, in incheiere:
in orasu'n care ploua
de 5 ori pe saptamana
tu ai vrea sa iesi afara
da' ramai cu pula'n mana


originalul este aici

oh, desigur, uitasem 


joi, iulie 14, 2011

dracii de iulie

voi astia de v'ati saturat de 40 de grade, vreti mai bine asa???? 

dobitoci retroactivi

  1. stii ce ma surprinde? ca tot aud din stanga si'n dreapta ca "ce astept", sau ca ce vreau in schimb, sau ca ce interese ascunse am, sau ce viclenii am...nu se poate sa mai existe oameni pe lumea asta care sa fie pur si simplu si atat? eu cred in naivitatea mea ca oameni din astia inca mai sunt.
  2. sunt plin de spune, acrit pana la refuz, si plin de venin in ochi, negru'n ceru' gurii, cu o scobitura in loc de inima, si o umbra in loc de suflet
  3. punctele 1 si 2 nu stiu de cand au aparut, cand au  aparut ele pe retina. le'am gasit acum nepublicate si le'am dat pe post.

femeia proasta

vremea e ca o femeie proasta: e capabila sa scoata tot ce'i mai rau dintr'un barbat

solzi, branhii si pene

si uite asa, asteptam parca si nu prea....momentul asta in care am sa ma trezesc intr'o dimineata cu o dorinta arzanda de razvratire. ca un om pseudo-normal la creieri ce ma pretind a fi, vreau sa cred ca nu e nimic iesit din comun sa dorm si eu cu geamul deschis. nu mi se pare normal sa imi fie frig peste noapte.

imi place in mansarda, e frumos. mai ales cand ploua. dar nu cand ploua 3 zile la rand. si nu cand bate vantu' de iti da o senzatie inconstienta in somn de a'ti intinde cortu' in casa, in caz ca zboara acoperisul, sa nu ramai totusi in curu' gol.

m'am trezit cu solzi pe mine, ca sa pot s'alunec prin apa. cu pene si fulgi ca sa nu ma ud. branhii mi'au aparut peste noapte. astept sa'mi iau zborul prin troaca ploioasa

miercuri, iulie 13, 2011

filme de developat

ploua. si stau intins. pe pat. sub geam. picaturi mari de lichid pleznesc la contactul cu suprafata vitrata captusita la partea interioara de un vid. 


acum ploua incet. incet incat pot sa deschid geamul. picaturile acum mai mici, se preling pe acelasi vitraliu, pana ajung pe muchie, de unde isi iau saltul catre tigla. tu nu ma lasi sa fumez aici, dar eu fumez. ca stiu ca nu te superi chiar tare. plus ca oricum, nu esti inca aici. faci cafea. si miroase bine. 


dar intarzii destul de mult. ploaia se inteteste, eu inchid geamul. acum stau numai si privesc pe geam, cum stropii se sparg iarasi. nu se mai opresc. usor usor se intuneca. muzica s'a oprit singura, parca la indemnul gandurilor mele. ascult ploaia.


dintr'o data ma uit in dreapta, si vad urme mici de apa pe parchet. iti recunosc talpile. apoi iti vad gleznele subtiri. iti disting gambele. coapsele sunt acoperite e o camasa alba. manecile de la camasa iti trec de palme. sunt lungi. e camasa mea. uda pe alocuri. miroase a ploaie din afara, si a piele uda din interior.


te apropii incet incet. iti fac milioane de poze in minte, pe care apoi am sa le desenez din memorie. sunt convins ca am sa retin fiecare detaliu. iti vad pana si stropul de apa de la degetul aratator al mainii stangi.


te apropii din ce in ce mai tare. eu am multe filme imprimate in cortex. trec la developat.

joi, iulie 07, 2011

flocul din chiuveta

deci ca sa incep cum trebuie incep cu deci. cum spuneam, deci eu ca omul de dup'amiaza, ma duc la baie sa ma spal pe dinti. acolo in chiuveta comunala vad un..ma scuzati, floc. acum...curios din fire stau si ma intreb cum a ajuns acolo. 

sau altfel spus, ma intreb cu cine dracului mai fac eu pipi la munca. si alaturi de cine ma mai spal pe maini inainte si dupa masa. da' nu ma mai intreb. ma scuzati, dar a trebuit sa mananca si gura voastra ce'am vazut eu. si m'am gandit sa'i torn pe TV.


porumbeii din capul meu

porumbita Cici si porumbelul Coco au plecat in concediu pe litoralul romanesc. dintr'un complex nedefavorabil de intamplari, ei au ajuns cazati la un hotel de 3.14 stele in statiunea pseudo-judiciara denumita generic venus. desigur, orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

ajunsi acolo, ei s'au zburatacit pe plaji pana le'au cazut penele. din fericire, inainte de intoarcerea acasa, le'au crescut la loc. pe drum le'au crescut si penele
....va urma..

urmeaza: Mariţa la intalnire cu Marinică


improzar

cand oi face si eu asa o sa ma vedeti pe lipscani in colt, acolo langa gregory's, cu o palarie neagra pe cap. si am sa stau pe un scaun de metal. imbracat in costum. negru. cu cravata rosie. improzarind

din cicluri netamponate

din ciclul "fericirea este pentru prosti si oligofreni", nu'i asa, stimati telespectatori va prezentam un alt ciclu: "cine se scoala de dimineata cade singur in ea". in traducere libera dragi consumatori, va uram la nici o noapte nepierduta. nu'i asa, nu faceti nimic din ceea ce n'as face nici eu. si sa va fie rusine daca v'ati gandit la acelasi lucru ca si mine!


eu...gata!!

dăi, dăi POC!! dăi POC!! dăi POC!!

ce'am vazut eu in seara asta: un nene in fata mea cu un volvo din ala mare, s80 cred. pe o straduta ingusta. vrea sa parcheze. locul si el ingust. intre doi pomi. fiecare pom are imprejur o teava metalica, infipta in pamant.

el: da inapoi. dăi dăi dăi POC!!
el: da inainte, trage stanga de volan
el: da inapoi. da da da, POC!!
el: da inainte, trage iar stanga
el: da inapoi, da da da, POC!!
el: da iarasi inainte
el: da iarasi inapoi, POC!!

stimabilul a lovit bara aia metalica cu spoilerul de cate a dat cu spatele...

imi pare rau ca nu am putut sa'l filmez, ar fi trebuit.
poate o fi fost o ea, habar n'am. oricum...

sa inchei apoteotic, dăi ma ca nu dai in mă'ta

miercuri, iulie 06, 2011

struţul de la pian

ca sa stabilim de la bun inceput: struţul sunt eu. si nu, nu mi'am luat nici un pia. stiti voi, strutul e animalul ala prost care are gat lung si nimic in cap. si daca e pe asfalt risca sa moara ca prostu'. eu din fericire, nu de'aia sunt strut. am fost si eu animal prost, da' asta e in alta poveste.
pai sa va povestesc, zic. intr'o dimineata târâţa din mine s'a umflat, a transmis o putrefactie de semnal in creier si a zis asa: "catalin dragul mamii, tu esti un artist. si trebuie sa iei atitudine. dar nu te'ai saturat de viata asta sifilitica prin care te invarti? pune mana si sufla!!" 

pai gata sefu', s'a facut. am fost la cultural center (asta este un foot-note) sa imi fac un card de muzica, sa pot sa inchiriez instrumente. stiti voi, asa cum zice eddie in ale lui gag'uri "eu am mai folosit masinarii, stiu cum functioneaza!!", la fel am facut si eu. eu stiu!! am sunat, am dat peste cel mai prost pasaroi blond in cap si gol in spatele ochilor (alta poveste, sper sa vina curand), mi'am facut cardul, si haidam!!

ma intreaba de care vreau. ii raspund...pai eu am alta fata decat un tenor? il iau pe tenor, evident. e mai mare, are personalitate. ajung in camera inchisa ermetic unde erau asa: un pian, un djembe, un set de tobe, saxofonul si viitorul strut in devenire.

desfac cutia. puzzle numarul 1. pun piesele cap la cap, ceva lipseste. este bucatica aia de lemn care vibreaza si scoate sunetele, ba tarane!!! il duc inapoi, ii spun bivolitei datatoare de nici macar lapte ca vreau unul care are lemnul ala. imi da un alto de data asta. ma uit acolo, nu il are. ultima sansa, ultimul alto. ARE!!! 

fug inapoi in camera, pun lemnul! pam pam. puzzle numarul 2: cordeluta aia de o pui de gat, era cam mica. o desfac cu simt de raspundere, o pun pe gat, il iau pe domnul alto, il agat. apoi ma asez pe scaunul de la pian. dau sa suflu. nu ajung. ma aplec dupa mustucul ala de plastic. el, legat fiind de saxofon, care la randul lui legat de gatul meu, se lasa in jos. ma aplec si mai mult. el, de asemenea, si mai jos. ma ridic in picioare. tot nimic
imi dau seama ca respectiva cordeluta e prea lunga. o scurtez. imi intra mustucul in nas. intr'un final reusesc sa o reglez cum trebuie. trag aer in piept cat pot, suflu. apoi ma rad de numa numa. parca am strans un strut de coaie. exact asa a sunat. stiu ca strutul nu are coaie, dar daca ar avea si cineva l'ar strange, exact asa ar suna.

trec 5 minute de incercari. sunete din ce in ce mai cristaline, a trebuit sa imi pun dopurile de le pun cand bat la tobe. 6 minute jumatate. amestesc. ma asez. tot ametit. nu mai vad prea bine, privirea e tulbure, camera e diforma. mainile nu mai raspund la comenzi, picioarele nu ma mai asculta. de data asta...m'a intrecut el pe mine. dar asta s'a intamplat numai pana in primul week'end, cand cantam o bucatica din tango in harlem.

mi'am facut lectiile apoi la tobe si la djembe.
mama lor asta si maine de struti - animale cu coaie de strans!!

limbi fracturate

cititi repede numele amandurora, si apoi si mai repede titlurile melodiilor!! 


marți, iulie 05, 2011

da' şi ei poate

eu sau ei gresiti!!

stateam si ma gandeam daca nu cumva m'am nascut in anul gresit. daca nu cumva..
desi...din moment ce s'a intamplat atunci, si, conform "totul se intampla cu un scop" poate ca aia a trebuit.

si totusi..