de data asta incep de la coada la cap. anume faptul ca ai studiat la harvard nu te face mai destept. te face in schimb, scriptic mai apreciat.
si in ordinea firesc inversa merg mai departe afirmand ca mereu trebuie sa pregatesti limbi suculente pentru buci paroase, creponate si imputit-statute. pentru ca nu e de ajuns cum faci ce faci, trebuie sa invelesti cacatul intr'un staniol lucios si frumos mirositor. ca pentru simturile incantate alte gaitelor sus puse. nu e rau deloc sa faci asta, toti facem asta in mod constient. dar parca uneori in discutii cu mici sefi de deasupra nu s'ar mai necesita staniolul parfumat sub cacatul aburind.
si in incheierea de inceput, incep prin deja celebra iterpretare: nu stiu altii cum sunt dar eu nu sunt asa. mi'e greu cateodata sa vorbesc depre cacat stiind ca e cacat, si cealalta pereche de ochi stie ca vorbim despre cacat, dar amandoi ne prefacem ca nu stim nici unul ca de fapt stim ca despre cacat vorbim. si in definitiv nu despre cacat vorbim, ci despre transhumanta unui produs finit prin caile miraculoase si impielitate ale unui organ dotat cu cortex, in urma caruia se exfoliaza un defunct de natura fecaloasa.
NB: aici am aberat cu buna stiinta.
