oameni de inceput

am deschis iarasi borcanul de pe raftul din camara, cel cu ganduri. oricum, fara nici o legatura stateam si ma intrebam cum sunt povestile oamenilor? cum se cunosc ei? si mai ales cum creste ce creste? dar cu precadere, cum e cand se cunosc oaemenii? si mai apoi, cum povestesc ei despre asta? 

fiecare cu povestea lui. umm...pai stateam pe plaja si citeam o carte si a venit la mine beat. i'am dat numarul de telefon numai ca sa scap de el. sau: ea statea singura intr'un colt. sau el era cel mai nesimtit barman. as pune intr'o carte cum s'au cunoscut toate cuplurile din bucuresti. in anonimat. cred ca ar fi povesti frumoase. am sa incerc sa le strang. sa vedem ce iese

o mie de filme

si ca tot am o mie de filme la mine in cap, din cand in cand le mai si scot. azi e asta:

un om bogat

eu bani in buzunar de cele mai multe ori nu am. mai bine cecuri inimoase cu (sau fara) acoperire, nu?

o toantă plus una

azi am cea mai toantă întrebare: există tatuaje albe? şi dacă da, de ce nu se tatuează lumea cu alb? că e aşa....mergi pe stradă şi vezi un verde închis, ca pielea unei broaşte storcite pe o uliţă de la ţară.
 
mai am o întrebare cred şi mai tâmpă: sunt oameni care cântă muzică ei aşa în lumea lor. şi ei cântă în [..]gleză. şi apoi îi auzi vorbind. şi realizezi că ei de fapt vorbesc cu accent. de prin dublin, de prin glasgow, sidney, aberdeen sau mai ştiu şi eu. sunt eu chiar aşa singuru' incapabil sa'şi dea seama din melodie că ăla îşi flutură coaiele sub kilt sub pretext de waazaaaaaa...
 
 
 
şi am nişte melodii, dar nu mă pot hotărî....sunt fără versuri oricum. le pun pe ambele.