ajung asta seara acasa, intors de la bar, si, dependent cum sunt, in timp ce fumam o tigara si beam, atentie, un pahar de lapte, deschid calculatorul sa vad ce mai e nou prin posta gugle. ce sa vezi, ce sa vezi catalin, surpriza: un mail de la facebook. mai mult, cu subiectul "welcome back"(sau ceva asemanator). pai cum vine asta? il citesc cu mana pe cutit, clar. numai ca am parcurs cu privirea textul pana sa apuc sa scot cutitul si m'a invins.
un mesaj de impacare, ca bine'am venit inapoi. pai eu nu am venit. eu am plecat. cineva, numai ei stiu cine, pare'se mi'au reactivat contul. baieti finuti cum sunt, mi'au oferit varianta ca in care nu eu am facut asta, sa clicuiesc pe un link, si'atunci sa vezi macel. contul se pare ca a fost activat, nu de mine in nici un caz. intrat pe link, am zis gata, v'am spart! nu, nicidecum. un miliard de alte lincuri, care mai de care ajutator. din pacate, ducand nicaieri.
am inteles ca odata facut acel cont, il ai pe viata, nu ai cum sa scapi de el. dar oare ce inseamna a deactiva? in perceptia mea inseamna a face inactiv. mai mult, reactivarea si rasarhivarea nu se fac asa de la sine putere. sau poate ca da.
asa cum vorbeam anterior de acele lucruri pe care nu le faceam, dar atragandu'ne atentia asupra lor, le facem, asa ma intreb....oare daca incui usa, o sa fie redescuiata inainte sa ajung acasa? sau telefonul mobil (la care vreau sa renunt, apropos, alta poveste si asta) al carei baterie s'ar descarca la un moment dat, s'ar reactiva inutil in cortex? dar laptele, daca il dezactivezi cu o felie de paine cu gem, se reactiveaza la auzirea sentintei?
mi'e dor de copilaria in care beam apa dintr'un rau care avea culoarea maro. desi beam apa de unde era extrem de putin adanc si apa era curata acolo. vremurile in care mergeam pe bicicleta fara casca. cazaturi care mi'au lasat urme pe ambii genunchi. si nu am facut injectie anti-tetanos, si anti-coagulare si anti-matrasire. si mancam rosii murdare de pamant, rupte direct din vrej. vremuri in care mergeam cu trenul si dormeam pe culoar. pe rucsac. tot acolo si mancam. si nu s'a imbolnavit nimeni de hepatita. vremuri in care nu aveam calculator. iar cand l'am avut pe primul, mi'a luat un sfert de ora sa deschid cd-rom'ul, iar cand in sfarsit am reusit, dupa ce'am pus un cd inauntru si am vazut ca se aprinde un bec verde cand s'a inchis trapa m'am panicat si l'am scos din priza. timpi in care ne dadeam intalnire la universitate la 7. si nu ne semesuiam ca intarziem. vremuri in care in loc de petarde foloseam o teava de pvc infipta intr'un tub de spray taiat, cu o gaura facuta intr'un capat si in care puneam carbid. si nu mi'a explodat nimic in fata. sau pocneam cu catran de chibrit. cu niste improvizatii artizanale magistrale! vremuri in care mergeam descult prin lanul de grau. si nu foloseam crema scholl pentru calcaie caramelizante. si nici coenzima chiu paispe.
am ajuns intr'o realitate pe care nu o vreau. un robot care a invatat timp de cateva generatii, iar acum el crede ca stie mai bine ce e bine pentru mine si ce nu. pai il resetez. dar a luat si el in calcul asta si are un plan de rezerva. plan pe care eu nu il stiu. si asa ajung in terminator 2. am ajuns sa mi se bage pe gat in mod fortat, si intre felia de cascaval si cea de paine, in mod subliminal un site de socializare (ca asa se numesc, social networking site).
pai unde ajung in felul asta? sa imi spuna facebook cate calorii am mancat azi la masa, iar dupa calculele probabilistice ale lui o sa vreau o bere dupa exact 6 minute? bere pe care o sa o elimin dupa alte 17?
simt cateodata ca in loc sa scriu aici, mai bine scriu pe un caiet. pe care il tin in raft. si il citeste cine trece pe la mine.
m'am tatuat in mod inconstient cu un brand. in tatuaje, poti sa scapi de unul prin altul si mai mare. aici nu poti. 2 lucruri ma intreb:
1. daca cineva a citit termenii si conditiile de utilizare ale facebook-ului
2. daca esti informat ca odata facut contul, nu il poti sterge
mi'e extrem de teama ca la ambele raspunsul este NU!
