duminica
6:42
fac ochi dupa un somn fructifer spart in doua reprize noaptea de dinainte. prin vene imi curgea sange adormit. santinele adormite in post, care in loc sa fluidizeze traficul naval nu faceau altceva decat sa tresara la sirenele globulelor rosii inghesuite la gatuirea venelor mari in altele mai mici. i'am trezit pe toti, le'am dat cafea. le'a placut, s'au inviorat intr'un final.
cocosii cocotati in turnul bisericii din piata electrizati de ciocanele metalice incep sa faca glas 3 minute mai tarziu, apoi 15 minute mai tarziu. isi fac datoria cu demnitate indiferent de vreme, de zi, de vremuri. sunt niste roboti incatusati la 65m altitudine.
7:10
cafeaua aburinda deja a luat calea esofagului insetat de cofeina, de fum de tigara, de o felie de paine. e macel la intrarea in stomac. fiecare trebuie sa isi astepte randul, insa toti ne grabim. intr'un final toate se aseaza la locul lor, bucurate parca de revenirea in fotoliul confortabil de peste drum
7:30
bicicleta zgribulita da din coada cand ma vede. se scutura de apa, isi schimba in graba copitele si ia pozitia de atac. plecam catre bar. tot orasul doarme. ici colo se mai vede cate o lumina timida pe la ferestre. totul foarte static. ma misc intr'o dimensiune in care timpul s'a oprit. 50 de metri mai incolo ma uit intrebator la o doamna care se uita si mai intrebator la mine....ce cautam noi de fapt afara la ora aia? eu am aflat repede raspunsul, isi plimba catelul. ea probabil in continuare are impresia gresita.
7:50
ajung la bar. portile inchise. stau si ma intreb daca nenea care descuie o sa intarzie foarte mult. nu a intarziat deloc, la 8:00 era acolo. intru, imi dau geaca jos, aprind luminile, la jumatate din intensitate. apoi dau drumul la apa din chiuveta de langa trompa care scuipa bere in pahare, infipta in bar. apoi dau drumul la muzica. nearness of you. si altele. atat. pe fiecare dintre mese era cate un scaun, restul de 3 erau pe podea. incepuse sa se crape de ziua. toata incaperea goala, muzica valsa suav printre mese, ajungand pana in sira spinarii mele.
8:20
primul somnoros care vrea o cafea. o savureaza cu ochii inchisi, dand din cap pe ritmul muzicii. zambeste. apoi ma intreaba cine canta, si ce melodie e, si de unde le am, si cum de nu a mai auzit asa ceva, si cum de se poate asa? pai...se poate.
8:27
al doilea somnoroasa. scena se repeta. savureaza un cappuccino. nici ea nu se mai dezlipeste de bar. eu in spate barului, ei de cealalta, beam cate o cafea. si ascultam. si traiam.
