vaci pe toci

pentru ca traiesc intr'o lume in care 7 femei din 5 sunt mai inalte cu un cap decat mine, poarta la pantof 3 numere peste cat port eu, si au o data si jumatate din greutatea mea, i couldn't help but wonder (ca sa citez din filme): pantofii!!!

mai precis, pantofii cu toc. recunosc ca nu am citit niciodata ce scrie pe un pantof cu toc, dar sunt absolut sigr ca nu scrie o sarcina maxima pe care o poate prelua bietul toc. adicatelea, ca sa fiu mai precis, ma intreb daca tocurile astea sunt proiectate pentru un maxim de femeie. am dubii totusi..

asadar, care e maximul de femeie pe centimetru patrat de toc?

revin cu un edit intarziat: am sa rog frumos grasele sa ma ierte. n'am nimic cu ele. numai ca ar trebui sa invatam cum sa ne imbracam. atata tot. cred cam sa dau si in grase, in curand..

pretind sau ma prefac?

intalnirea "altfel"

cum am mai spus eu de cateva ori, sunt si nu sunt asa un mare fan al tehnicii. adica imi citesc mailul des, ma uit pe net dupa mersul trenurilor, caut informatie, trimit informatie, pierd o gramada de timp, sunt dependent de internet, mi'am luat un telefon d'ala fara taste si cu ecran care stie sa faca mai multe decat stiu eu sa'i dau sa faca dar pe care l'am abandonat pe raft si m'am intors la telefonul meu invelit in cauciuc si  rezistent la toate intemperiile la care il supun, folosesc calculatorul, si tot asa. 

dar, ca intotdeauna exista un dar! n'am sa renunt la lucrurile alea marunte, vechi, si pline de personalitate. adica am sa continui sa scriu carti postale, scrisori, sa trimit pachete surpriza, sa merg pe jos si sa folosesc o harta pentru directii, nu un gps, probabil multa vreme de acum inainte. as spune niciodata dar niciodata ca si intotdeauna e un cuvant parca puternic.

acum vine si intrebarea magica: de cand avem telefoane, internet pe mobil, filme pe ipod, senzori care sa ne conduca masinile si alerte despre ce am uitat sa cumparam, v'ati dat vreodata intalnire cu cineva, intr'o anume zi, intr'un anume loc, la o anume ora? dar fara sa aveti vreo posibilitate sa il/o anuntati daca nu mai ajungeti, daca intarziati, daca, daca, daca, daca?

adica acum cunosti pe cineva, iar atunci cand trebuie sa pleci ii spui: "hai sa ne vedem marti la 8, in barul ala". atat. fara telefon, fara mail, fara adresa, fara nimic altceva. daca nu vine, daca nu vii, daca se intampla ceva, aia e, nu stii cand si daca il/o vei mai vedea. eu am facut asta.

in alta ordine de idei, am observat un lucru: de cate ori intreb pe cineva de adresa lui/ei, primesc emailul. iar eu comentez ca nu emailul l'am vrut, ci adresa. emailul nu e o adresa...

cana lui

si arata cam asa:

I AM AN ENGENEER

I AM AN INGINIOR

I AM AN ENGINER

I AM AN ENGIENIR

I FIX PLANES

bou' din birou si magaru' din firma

imi trebuie o masina pentru cand vin, vreo 2-3 zile. motiv pentru care m'am uitat pe niste site'uri, am cautat putin. am gasit cate ceva, numai ca nu toate siturile au preturi, masini disponibile, zile, tarife, conditii, si alte macaroane. la unul dintre ele, pana sa pot ajunge sa vad ce si cum cu masinile, vad ca a trimis deja un mail firmei. zic..ok, macar am cu cine sa vorbesc.

primesc in scurt timp un email solicitandu'mi mai multe informatii, ce masina, cat timp, etc. imi spun...ce frumos, cat profesionalism, imi place!! imi expun parerile, ideal mi'ar fi masina disponibila de vineri noaptea de cand ajung, pana luni de dimineata. desigur, depinzand de cat de mult costa. cer lista. in si mai scurt timp, o primesc.

masina chevrolet nu stiu de care, de vineri de la ora 01:00 pana luni la ora 12:00, 4 zile. umm...pai..nu imi par mie 4 zile, da' zic hai ca e ok, nu mai conteaza. costa 150€. ce acte imi trebuie, daca e ok cu permisul meu ne'romanesc, si tot asa. excelent!!! ii intreb totusi daca nu se poate sa iau masina sambata dimineata atunci, si sa o aduc duminica seara, pentru ca 6 milioane is ceva mi se pare prea mult.

tot ce am spus mai sus s'a petrecut in decurs de vreo 20 de minute. dupa ce i'am intrebat daca nu pot lua masina de sambata dimineata, bla bla, astept nerabdator raspunsul. raspuns care vine dupa 8 ore, scurt, sec si obraznic: 

"ne pare rau, chevroletul s'a inchiriat, nu mai avem alte masini disponibile pentru nici o perioada,

la revedere"

am crezut ca a gresit destinatarul...mai citesc de cateva ori mailul...nu'mi vine sa cred, inchid laptopul si ma apuc sa cant la chitara. pai...stimate domn de la firma de inchirieri, as dori sa iti multumesc din strafundul intestinului gros pentru amabilitatea de care ai dat dovada, de buna crestere pe care o ai in scrot, si de profesionalismul cu care te scarpini in cur!!

acum stau si ma intreb, daca nu cumva in loc de rucsacul de munte ar trebui sa'mi iau trusa de instrumente de tortura, si sa'l caut pe stimabilul domn amabil. 

am sa'mi iau probabil bocancii de munte, sa ma urc pe o creasta sa nu'i mai aud...

si voi sau numai eu??!?

intru in lift. odata cu mine, alti oameni. eu: ma uit la ce pantofi poarta, cum ii stau pantalonii, oare sunt asortati sau nu, ce are in mana, o mapa, aham. scrie ceva pe ea? da. ce? citesc repede. are camasa calcata? are dresul rupt? da' pantofii is murdari? cum ii sunt mainile? dar unghiile? are cercei misto? oare ce parfum foloseste? i'a sunat telefonul. sau il verifica in mod constant. ce tigari fumeaza? hmmm...au filtru galben, n'am mai vazut asta. oare ce tigari sunt? e de 2 ori cat mine....moaama ce mare e fata asta, pfff. poarta mai mult ca mine la pantof. 

apoi am ajuns la etajul 3 si iesim din lift, dar am vazut deja destule. 

stau afara la o tigara. lumea intra si iese in cladire. ce rucsac au in spate? si de ce merge asa stramb? dar de ce vorbeste asa de tare? nici macar nu pot sa inteleg pentru ca nu vorbeste clar. uite, ca e atent data cu creion pe la ochi. cealalta are clar prea mult machiaj. el e vopsit in cap, e prea dubios. i s'a terminat gelul cand sa se dea si pe la spate, sau asa e in program azi, doar un smoc in fata? cum sa porti pantofi albi, luciosi? sau cum sa porti pantofi de lac la blugi si tricou? ca sa nu mai vorbesc despre slapi, pantaloni de trening si camasa, peste tricou, ROZ!!!

apoi se termina tigara, intru in lift, si citesc alte dosare, hartii, vad costume neasortate, pantofi marimea 55 si din nou, camasile roz.

sa ma ingrijorez sau nu?

ce faci?

azi m'am intors cu colti sa musc din cefe

intrebarea banala "ce faci?" intrebata aiurea'n tramvai. in loc de un simplu salut, primesc "salut, ce faci?". pai daca chiar te intereseaza ce fac, intreaba'ma ce fac. da' nu ma intreba ce fac asa aiurea. ca ma enervezi si'ti tai gatu'. ma intalnesc cu lume pe strada si ma intreaba "salut, ce faci?" si trece pe langa mine. renunta la apendicul "ce faci" ca ma scoti din sarite!!

daca eu te intreb ce faci, inseamna ca ma intereseaza. daca nu, inseamna ca nu. punct! n'am chef de conversatii inutile despre "ce faci". cand oare o sa incetam sa facem lucruri doar de dragul de a le face, sau doar pentru ca "asa se face", sau pentru ca "asa face lumea"? niciodata probabil.

asa ca...ce(-mi) faci?

oameni la oferta

sau altfel spus, tricoul, pijamaua si camasa, toate la 10,000

sunt convins ca de multe ori, fiecare dintre noi a vazut un "ceva" intr'un magazin care i'a placut. sa iau exemplul banalului tricou. numai ca, odata ajuns lana exponat, vezi ca e lipit cu inca unul si inca unul. adica 3 in total. dar numai unul e frumos, si'ti place. daca e redus indeasjuns de mult, le iei pe toate 3, si nu'l folosesti decat pe cel de'ti place. dar daca nu? ce faci?

pai la fel e si la oameni. avem multe parti bune - tricoul misto. da' avem fir'ar sa fie, multe tricouri nasoale. pe care lumea nu le vrea. ce facem? nu vrea nimeni tricoul meu roz, nici pijamaua cu dungi, vrea numai camasa in carouri. dar tricoul, pijamaua si camsa sunt toate la pachet. si nici reduse prea mult sunt....

spor la cumparaturi va doresc!!

carne proaspata

sunete de luat

ochi mintali cusuti

cum "the whole is more than the sum of components", iata'i. doi fara nici o legatura dar cu multa noima la mine in cap. restul de comentarii le cos cu surubelnita de ochi

de ce'uri pe ve ce'uri

de ce:

ciocolata nu e albastra, portocala nu se numeste "fructul-celulita", painea nu e verde, ne place sa mancam piele - dar numai de porc, nu ne bronzam in palme, bate vantul, o lumanare arde numai in sus

linguri de studiu

azi pe la pranz in timp ce mancam cea mai ne'minunata ciorba asa zisa supa cu continut de ne'legume dar cu multa iarba, tufe, verdeturi si taitei, am avut o intrebare in cap de mare anvergura: oare, dar oare, pe ce baza sunt facute lingurile? unele sunt mai adanci, altele mai ovale, altele mai plate, mai ascutite, cu coada arcuita, cu striatii pe margini, cu adancitura paraboloid-hiperbolica...altfel spus, nu ma simt implinit de la nici o lingura. 

daca as gasi raspunsul la intrebarea asta, as trai probabil cu 3 ani mai putin, as primi premiul celui mai imbecil raspuns la o intrebare inexistenta, as intra intr'o comunitate a unui stat din texas, ca membru de onoare, mi s'ar trimite prin posta o pereche de pantaloni stralucitori, prombeii s'ar caca pe geamul vecinei, iar shukar collective s'ar auzi mai bine.

ţânţari, leduri si pink floyd

crede cineva ca daca e luna plina nu poate sa doarma? dar in vise, crede careva? stie careva de cate feluri sunt ele? si mai stie careva ca se poate sa "antrenezi" creierul si orice alte oratanii zburatacite prin spatele ochilor in cutia craniana, revin, sa antrenezi creierul ca el sa stie cand tu visezi, si apoi sa faci cam ce'ai vrea sa faci in viata reala si nu poti? 

un nene imi trimite in fiecare zi pe mail cate o lectie de blues, rufele s'au uscat da' nu vine nimeni sa mi le impatureasca, iar lumea de la bar se face parca din ce in ce mai dobitoaca. imi doream asta'seara sa am o putere asa sa pot sa strang pe cineva de coaie cu gandul. m'am concentrat, da' n'a iesit. 

o tanti de la o universitate de p'aici isi face teza de master pe domeniul viselor, si mi'a dat nu's ce "jurnal de bord visericesc" de completat. si eu chipurile trebuie sa notez in fiecare dimineata ce visez. pai cum sa mai notez ceva cand eu nu pot sa dorm. plus ca ea nu stie ca eu dimineata cum ma trezesc nu sunt in stare sa ma schimb de tricou, dar sa m'apuc sa scriu...

cu atatea gunoaie in cap, stau si omor tantari care se perinda pe ecranul de la laptop. cred ca ii atrage pink floyd...

aaa, imi raspunde in maica ma'sii si mie cineva la intrebarile alea, poate reusesc sa adorm...

una

intr'o interpretare de mare exceptie

copiii altora

Ce sunt drogurile?

Drogurile sunt niste plante pe care le usucă gangsterii si le iau ca pe niste   medicamente, care ii amortizează, sa nu-si  mai recunoască faptele. (14 ani)

Ce este răscoala?

Răscoala înseamnă, când părintii nostri nu găsesc bani si atunci răscolesc ca sa găsească. (8 ani)

Ce este economia?

Economie înseamnă sa nu mai cheltuim din salariu, ca sa-l punem la banca. Cheltuim numai din ciubucul, care ni-l da  seful. (7 ani)

Ce sunt amprentele?

Amprentele e când punem mana pe o clanta si rămân degetele acolo si le găseste politia. (8 ani)

Ce este tristetea?

Tristete înseamnă când un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

De ce se bat potcoave cailor?

-Calului i se bat potcoave, pentru ca potcoavele sunt mai usoare decât calul si ele merg mai repede decât calul. (8 ani)

-La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci când pune frâna, calul se întepeneste în potcoave. (9 ani)

-La cal se pune potcoave ca sa tropăie pe strada, ca daca nu tropăieste nu e cal. (7 ani)

Ce este respectul?

Respect înseamnă sa te scoli si sa stea babele pe scaun. (9 ani)

Ce înseamnă cuvântul "modern"?

Modern e când vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

Cum rezista pasările calatoare sa zboare, zi si noapte, mii de kilometri?

Rândunicile când pleacă în tarile calde, pe drum se asează pe aripa berzei si se odihnesc. Pasările când pleacă asa departe îsi iau mâncare la ele intr-o sacose. Înainte de a zbura, mai  stau o luna, doua, sa se odihnească. (7 ani)

Daca pământul se învârteste, cum de nu cădem de pe el?

-Nu se învârteste decât Pământul, asfaltul nu se învârteste. (6 ani)

-Pământul este rotund. Noi nu cădem de pe el, pentru ca străzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)

-Pământul are forma rotunda, noi nu cădem de pe el, ca noi nu mergem acolo, unde se face el rotund. (7 ani)

Ce este Biblia?

Biblia este o carte lăsată de Dumnez eu , ca sa se afle despre viitor. în ea scrie ca vor fi două războaie mondiale si amândouă vor fi câstigate de către  romani si chiar asa s-a si întâmplat. (6 ani)

Ce este acela un secret?

-Secretul este atunci când nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

-Secretul este un om, care ii spune secretar de partid. (6 ani)

La ce foloseste steagul?

Steagul foloseste, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu stiau peste ce tara veneau si atunci noi le arătam steagul si după aia ei stiau. (7 ani)

De ce ne spălam cu săpun?

Noi ne spălam, ca sa dam săpun în ochi la microbi. (5 ani)

Ce este injectia?

-Injectia foloseste ca sa moara microbii. Serul ala are în el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mănâncă si moare. (8 ani)

-Lichidul la injectie e otrăvicios, ca sa-i omoare pe microbi. (6 ani)

-Ii baga injectia la popou si la om si la microb si pe el îl omoară, ca e mai mic. (7 ani)

Ce este ministrul?

-Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa facă cerere. (7 ani)

-Ministru e un om care a învătat zece clase si s-a dus la serviciul de ministrii. (8 ani)

Ce sunt tăranii?

-Tăranii sunt oameni săraci, care nu au ce sa mănânce si vorbesc pe alta limbă, pe tărăneste. (8 ani)

-Tăranii sunt aceia care se ocupă si cu agricultura. (8 ani)

-Tăranii sunt oameni care le-a dat Cuza Pământ. În al Doilea Război Mondial, ei mai vroiau Pământ, ca s-a fărâmitat la bombe. (10)

-Tăranii sunt oamenii de la tară care n-au iaurt si noi când mergem la tară , le ducem iaurt, cascaval si brânză. (7 ani)

-Tărani înseamnă un om care vrea sa facă buletin în Bucuresti. (8 ani)

Ce sunt vecinii?

-Vecinii sunt niste oameni care stau la un loc si când nu au mălai, ei se împrumută. (7 ani)

-Vecinii sunt niste oameni, care tatăl meu si mama mea se împrietenează, ca sa-i dea o sută de lei. (8 ani)

Ce este acela un serviciu?

Servici e un om care stă si semnează condica, sau stă ca sa bea o cafea. (7 ani)

Ce sunt microbii?

-Microbii sunt niste viermisori, stă la măsea, mănâncă, se satură si p'ormă iese afara, se asează pe trotuar si când trec oameni le intra lor în gura. (7 ani)

-Microbii sunt niste gândăcei mici de tot, ei sunt ascunsi pe la aprozar. Ei vede ca ai cumpărat cartofi, sare pe cartofi si daca nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)

-Microbii intra înăuntru la om si acolo lasă fel de fel de murdarii, ca ei sunt murdari pe picioare si îl îmbolnăveste pe om. (7 ani)

Cum luminează licuricii?

-Licuricii au un pic de par si gaz si piticii ii dau foc si se aprinde.

-Licuricii sunt mici, au o lampa si vin la oamenii care visează si se uita la ei, cu lampa, ca sa vadă ce visează. (7 ani)

De ce au cruce pe spate unii păianjeni?

Unii păianjeni au cruce, ca ei sunt popa la păianjeni. (7 ani)

De ce îsi fac oamenii cadouri?

Oamenii îsi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)

De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări?

Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, când ii vine sa-l facă. (10 ani)

De ce unii oameni donează sânge?

Oamenii care au calorii grase, probabil ca ăstia sunt oameni grasi, donează sânge la aia care le curge sânge din nas. (7 ani)

Pe unde tot zboară avioanele, unde se tot duc, toata ziua si toata noaptea?

Avioanele merg în Germania , la munte, la mare si la Breaza. (5 ani)

La ce folosesc sprâncenele?

Sprâncenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?

Cravata e făcuta sa se spânzure unii bărbati si sa le ia altii gagicile lor. (9 ani)

De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocos, din moment ce cocosul e

cunoscut ca ne trezeste dimineata?

-Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocos, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)

-Mult mai usor învată un mecanism cu roti dintate sa zică: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)

-Mesterul care a băgat prima data cucul în ceas s-a gândit ca nu poate sa strâmteze ditamai cocosul si sa-l bage acolo, si de atunci ceasul a rămas asa, cu cuc si nu cu cocos. (11 ani)

De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata încăltămintea sau haina noua?

Obiceiul ca trebuie udata haina sau încăltămintea noua vin de la prietenia omului cu băutura. (14 ani)

Chiar nu se poate învăta fără note la scoala?

Profesorii nu renunta la note în scoala, pentru ca s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi ii implora sa nu-i lase corijenti. (12 ani)

urât

stiti ce e urât? un barbat beat. stiti ce e si mai urât? o femeie beata. dar stiti ce e muuult mai urât? fetele lor bete. credeti'ma, este groaznic!!!! stau si ma intreb de ce..

judecam deci gresim

cred ca nunumai mie mi se intampla asta: vad pe cineva pe strada, si ma uit la pantofii lui albi. si ma gandesc....aoleu ce praf e asta. apoi mai fac doi pasi, si o vad pe una cu o fusta atarnand stramb asa, ma amuz si merg mai departe. alta data doar aud pe cineva vorbind, si deja masor din ochi.

nu imi place ca fac asta, dar recunosc. eu pun eticheta provizorie foarte foarte repede cuiva. partea buna in schimb, este ca mi'o schimb repejor dupa ce vorbesc cu ei. partea interesanta de'abia de aici urmeaza: odata ce mi'am inlocuit eticheta provizorie cu una pseudo-permanenta, toti suntem fericiti. daca se intampla mai incolo sa inlocuiesc iarasi eticheta....atunci e mai grav. e mult mai greu sa o gasesc pe cea pseudo-temporara de pe unde am aruncat'o.

n'ar fi totusi mult mai bine si mai frumos aca am renunta la cele provizorii? eu unul am incercat, dar nu pot. asa ca le tin pentru mine pe cele provizorii si le impart cu ceilalti pe cele permanente (sau, dupa caz, pseudo-permanente).

pardon!

duhurile altora

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba. Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală. De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită? O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui. De ce au militarii acte de stare civilă? Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi. Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut. Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare. Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa. Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în   vârful picioarelor. Femeile nu înşeală, compară. Lanţurile au redactat definiţia libertăţii. Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter. Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare. Amintirile unora se numesc remuşcări. Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când. Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit. N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat. Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie. Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive. În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.         Când priveşti marea, gândul o ia în derivă. Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric". Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat". Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi. Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri. Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi. Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule".

categoria artistii lor

bruj în cârj

cum week'end'ul trecut am avut iarasi oarece zile libere, m'am gandit iarasi sa profit de ele. am mai zis ca ar fi bine sa fiu si putin mai organizat, unde vreau sa merg, pe unde, pentru cat timp, si tot asa. zis si facut. am inceput sa ma uit pe harta, sa vad ce si cum. m'am uitat, am fotocopiat, am hasurat, scris si impaturit. nu prea'mi sta mie in caracter sa fac d'astea, da' am zis hai, o data merge!

dupa ce'am pus totul pe hartie, a iesit asa: 4 zile si o dup'amiaza, 400 de km, 4 sau 5 orase de (pe)trecut prin. am plecat miercuri pe seara, pe la un 6, cu catel, purcel, casca si pantofi infipti in pedale la drum. destul de frig, da' ce dreaq, suntem oameni mari. am mers tot spre sud. pe coasta. desi aparent plictisitor, cum se prezinta marea majoritatea a peisajului din "the flatlands", a fost incredibil. 

am biciclit de zor pana am crezut noi ca suntem aproape de un camping, pe care evident nu l'am gasit. beleuzi de voie de nevoie, am sfarsit intr'un camping destul de dubios, putin pustiu, cu cer gri, cu iarba cosita si lasata acolo (asta mi'a placut, nici nu ne mai trebuia izopren), cu un pescarus de plastic intepenit intr'un par, cu oameni  ici-colo trecand si uitandu'se dubios la noi. am avut aceeasi senzatie ca la munte, cand ajungi la locatie dupa ce a apus soarele, bate vantu', caldura nu mai e, transpirat, infrigurat si infometat esti, vrei o pufoaica si chiloti cu blana.

ne'am pus corturile, ne'am instalat. am baut bere, ceai si paste sub clar de luna. destul de frig noaptea, dar totul face parte din peisaj. ne'am trezit aproape de dimineata urmatoarea zi, cu gandul de a ajunge in brugge. ne'am preparat si am plecat. drumul de pe o limba de pamant pe alta este absolut incredibil. am apucat sa vad in sfarsit in realitate ceea ce am vazut cu multi ani in urma la tv pe discovery. sa fac si o paranteza, exista un traseu de biciclit pe care il cheama "noord zee route (the north sea route)" absolut incredibil. ne'am suprapus si noi putin peste. 

am ajuns dupa vreo 50 si ceva de km la bac, pe care l'am asteptat cu mare drag. inainte sa ajungem acolo, am simtit ca am un tendon la glezna dreapta, da' am ignorat ce se intampla p'acolo, asteptam sa'mi treaca. O. a atipit putin pe scaun in timp ce traversam marea, I. si'a petrecut timpul la buda, iar eu ma uitam la harta. dupa ce'am aterizat de partea cealalta a baricadei, inca in nl, am luat'o iarasi la pas. evident ca ne'am ratacit in repetate randuri, desi, cum imi place mie sa spun, am vrut doar sa admiram peisajul.

cu vreo 20 si ceva de km inainte de brugge tendonul ma bazaia din ce in ce mai tare, nu'mi dadea pace. I. a zis ca ar trebui sa il intind putin, am tot facut asta, in repetate randuri. evident ca am ramas si fara apa pe drum, cum i se intampla unui adevarat drumet. ajunsi intr'un final in markt'ul din centru brugge'ului, ne'am intalnit cu M. care a venit cu trenul, am stat la terasa, si'am cautat campingul de langa centru.

mi se pare absolut genial cum in situatii absolut aleatorii, intalnesti oameni de tot felul. mare parte din ei, cei intalniti accidental sunt oameni calzi, cu lucruri de impartit, cu povesti de spus, cu ajutor de dat. asa s'a intamplat si pe drumul catre camping. incercand sa ne dam seama unde suntem si daca trebuie sa mergem stanga sau dreapta, apare un nene pe bicicleta care ne intreaba ce cautam. si ii spunem, cautam campingul. aa, bun, pai va duc eu acolo ca nu e departe. pai nu, e ok, nu trebuie, multumim. el insista, ca sa fie sigur ca ajungem acolo.

pe drum ne'a povestit de toate pentru toti, noi la fel. mi'a dat niste pastile pentru inflamatia tendonului, mi'a desenat o harta unde sa merg a doua zi dupa nush ce unguent, ne'a spus de unde sa inchiriem a doua zi o bicicleta. l'am invitat la un pahar de vorba cu mancare si bautura, dar din pacate nu avea voie nimic din ce pacatuiam noi gastronomic.

a doua zi de dimineata m'am trezit cu un picior de fier, iar de bucurie si ca un copil tembel ce sunt, am inceput sa fug pe langa cort. evident ca mi s'a intors durerea. ne'am impachetat din camping, sa mergem in centru sa inchiriem o bicicleta pentru M. ca sa mergem la mare. 

sunt convins ca fiecare are genul ala de zi. acea zi in care nu trebuie sa faci nimic. trebuie sa stai inchis in casa, sa invelesti cu cauciuc fiecare colt de mobila, sa stai in pat cu o sticla de apa langa tine si o galeata in sare sa faci pipi. genul ala de zi a fost la noi.

pe drum catre centru imi simteam tendonul, I. alerga pe langa noi. ne'am plimbat de nebuni prin centru in cautarea centrului de inchiriat biciclete. am trecut la un moment dat pe langa o vitrina cu biciclete, un geam mare cu un birou, si imediat langa, un hol mare unde erau asezati pe jos niste baieti simpatici cu rucsaci langa ei. inca ma intreb cum de nu am citit ce scria pe geamul ala.

dupa vreo jumatate de ora (daca nu mai mult), ajungem la locatia de unde inchiriam bicicletele. ghiciti unde era?!? exact in locatia pe langa care am trecut inainte, unde erau rucsacii. inchiriem intr'un final bicicleta pentru M, si pornim la drum. trebuia sa o aducem inapoi pana in 21:00. nu trecem de prima intersectie si roata de pe fata are pana. JBANG!!

mergem inapoi cu bicicleta, luam alta. pana am iesit din oras, am stat la cele mai "durabile" semafoare din viata mea. erau parca facute in ciuda pietonilor. la relativ putin timp dupa ce am iesit din oras, am simtit ca nu mai pot sa biciclesc. excelent!! am tot incercat cu gel, pastile si ambitie, da' nu se mai putea. si cum experienta imi spune ca nu e bine sa imi fortez limita organismului, asta dupa ce'am impins'o deja (vezi genunchi rupt, glezna aproape rupta, metacarpiene rupte, si altele) m'am calmat si'am zis sa nu mai biciclesc.

bun bun, da' cum facem? pai...solutii se gasesc intotdeauna. m'au "remorcat" baietii. a fost interesant cel putin. nu m'a remorcat nimeni pe bicicleta. ajunsi aproape de mare, intram in orasul cel frumos, dar....bun bun, unde incepe orasul? am sfarsit intr'o zona industriala, plina de linii de cale ferata, strazi pline de camioane, canale si alte macarale. ne'am facut drumul pana ajungem pe plaja. 

o plaja de vis. parca totusi a meritat tot efortul, stau si ma gandesc. ne'am luat berile si am plecat pe plaja. I. vroia sa se intoarca in brugge pe bicicleta, asa ca el a plecat putin inaintea noastra. de asemenea a luat bicicleta mea, ca sa vada cu cat merge la ora, tot felul de detalii. un alt mic detaliu era ca bicicleta lui era legata de cea a lui M., si ambele de un stalp. I. a plecat, iar intr'un acces de inspiratie maxima am zis sa imi iau pantalonii lungi pe mine, si un polar. nu era chiar frig, da' asa, in caz ca se va face cat mai stateam noi pe plaja.

I. pleaca, eu merg pe plaja. brusc imi dau seama ca bicicletele sunt incuiate. cheia nu la mine e. JBANG!!! imi aduc aminte ca I. a pus telefonul in geanta de pe bicicleta, deci nici o sansa sa il auda. il sun totusi, ca poate poate. cum era de asteptat, nu raspunde. buuun, ce'i de facut? planul era ca noi ne vom intalni la centrul de inchirieri biciclete. pai..cum sa facem asta? nu avem cum. stam si asteptam. 

ne luam mancarea din geanta, nu gasim nici un tacam. muscam din salam, cascaval, branza topita si tot ce mai era pe acolo. ne radem ca boii fara motiv. intr'un final suna I. imi spune....stii...sa vezi ce chestie ciudata: mi'am dat seama ca eu am cheia de la bicicleta. pfiu..era dincolo de jumatatea drumului. umm...pai fie mergi pana la capat si te intorci cu trenul, fie te intorci. s'a intors. eu am tras un pui de somn intre timp.

ajungem in gara, nasu' era rupt dintr'o piesa din caragiale. mustacioara ingusta, slab, destul de scund. cu sapca pusa intr'o parte pe cap, cu cozorocul in sus. il intreb unde e vagonul de biciclete, imi spune ca nu stie. il cautam, nu il gasim. trenul mai avea cateva minute si pleca. vrem sa ne urcam pur si simplu oriunde, fluiera dupa noi ca nu e bine acolo, ne conduce la vagonul de biciclete. aham, deci exista asa ceva!

ajunsi in centru, mergem sa returnam bicicleta. ne ratacim. ajungem intr'un final, mie biciclatul imi era deja imposibil. eram iarasi remorcat. gasim intr'un final sediul, stam pe trotuar si bem bere. incercam sa vedem daca putem cumva sa ramanem la hostelul de langa, nu mai au locuri. mergem iarasi in camping. 

a doua zi de dimineata ne trezim, eu dintr'o data am devenit "baiatul care pleaca". mi'am impachetat toate cele netrebuincioase celor ce continuau calatoria in rucsacul lui M., si pornim catre gara. primesc un telefon de la R. care culmea, venea catre brugge cu C. excelent!!! nu mai merg cu trenul acasa.

am ajuns in centru, ne'am betivanit la terase, ne'am beleuzit pe strazi cautand masina pe care evident nu am gasit'o prea usor, C. era prin alte parti ale orasului, intr'un final ne'am adunat. am scapat (pentru a doua oara) intr'o ciocolaterie...de unde am mancat 300g de ciocolata intr'un foc. haidam la masina o data!!

imi aud: trebuie sa ajungem acasa in 2 ore! treci la volan catalin! am inteles! desi aglomerat, am facut 2h10' pana acasa. de acolo a urmat un week'end cel putin la fel de intens pe cat au fost celelalte doua zile. 

inca o data, if life gives you lemons, make lemonade!!! asa ca...va urez asa: luati ce e mai bun din ceea ce vi se ofera! eu asa fac. fir intins!


ah, da, pozele. vin zilele astea

un nene

mai sunt si altii, multi altii. in cantari live. bagati un ochi, si lasati'l acolo!

http://www.fromthebasement.tv/artists/andrew-bird/performances/tenuousness

de la altii

Razvan Exarhu - "Adevarat s-a balonat!"

«Digestia este măsura tuturor Lucrurilor. Intrăm într-o perioadă a Majusculei. O parte din alimente se scriu acum cu literă mare, la fel ca şi unele substantive mai filosofice: Iubirea, Timpul, Lumina, Cozonacul, Digestia, Oul, chiar şi Lerul - dacă suntem puţin zăpăciţi. Din fericire, încă nu a sosit Momentul să auzim la radio o reclamă care să ne spună: veniţi de luaţi Lumină la incredibilul preţ de doar trei coate-n plex. De sărbători, omenirea gândeşte mai mult cu stomacul, respectiv cu fundul. Dacă abundă publicitatea la crăpelniţă, băuturi şi reduceri, vin imediat tare din urmă medicamentele pentru o mai bună digestie, cu sănătate, bucurii alături de cei dragi, belşug pe masă, şi să vă ajute Dumnezeu să nu fie aglomeraţie la întoarcere! În ţările civilizate, apare şi reclama la hârtia igienică, la noi sunt suficiente enciclopediile şi cărţile Copilăriei. În fiecare an, inventivitatea dezgustului se dezvoltă armonios, adică monstruos. Iar limita dintre altar, sufragerie şi toaletă e din ce în ce mai îngustă. Ca în fiecare an, cu ocazia acestor sărbători fericiţi ce se abat, ne crucificăm unii pe alţii cu mailuri şi semeseuri pioase - fie cu Mântuitorul, fie cu Iepuraşul, Mielul, Vinul, Cozonacul şi alte personaje îndrăgite. Suntem mai buni şi clefăim ca disperaţii cu Dumnezeu pe buze. Ne ia salvarea de buni ortodocşi ce suntem, după ce am intrat în comă alimentară. Poporul se face zdrenţe în faţa televizorului, martor al miracolului învierii tuturor promoţiilor de paşteţi fericiţi. În această atmosferă îmbibată de spiritualitate gastro-enterologică, populaţia consumatoare se uită cu ochi galbenhepatici la revenirea spectaculoasă pe micile ecrane a medicamentelor cu care poţi avea nişte sărbători cu adevărat fericite. S-au dus vremurile bune în care ne uitam la femeia bătrână, cu şal de lână şi fără minte, din reclama la Mezym Forte. Una care halea fără limită, cânta, dansa şi se balona. Fiind în vârstă, excesele ar fi trebuit s-o facă simpatică. Să zici: iote, băbătia, ce chef de viaţă are! Mai respiră, mamaie! Acum ne distrăm de sfintele sărbători cu Triferment, Colebil şi, pardon de expresie, Espumisan. (Dacă cel care a creat acest brand citeşte articolul, îl rog să-mi spună cum a reuşit să obţină această combinaţie de litere&sunete şi cam care ar fi conceptul creativ. Mulţumesc, Andreea - ai legătura.) Revenind, Lăcomia la vârsta a treia cred că e unul din cele mai scârboase spectacole cu putinţă. Oamenii s-au prins şi au rezolvat problema pe grupe de vârstă şi sexe. Mai nou, în pauza publicitară, femeile sunt constipate, iar bărbaţii sunt balonaţi. Iar bătrânii mai apar doar în reclame în care, în ciuda nepoţilor care îi chinuie, se remarcă printr-o digestie fericită. Din nou, femeia duce greul şi e discriminată la loc, după ce a huzurit în reclame în care doar se masa încruntată pe burtă un pic, bea nişte iaurt şi apoi zâmbea. Acum ne putem imagina cum soţia îl întâmpină pe el seara: de unde îmi vii aşa balonat, Costele, de sfintele sărbători? Iată ce a ajuns demnitatea umană, iată nobleţea acestei specii care probabil a râgâit şi pe Lună! Kestia e că balonarea trece, poftele rămân. Lumină din slănină apă nu se face. PS - Am văzut la TV nişte filmări cu diverşi nefericiţi care nu ştiau care e diferenţa dintre Paşte şi Crăciun. Nu mai văd nimic deosebit în asta, dar a fost excepţional un beţiv care a spus că Iisus a murit de Crăciun şi a înviat de Paşti. Să fie primită, aşadar, şi reluarea acestui text, de la scrierea căruia nu pare să se fi întâmplat nimic deosebit. În rest, fie ca Lumina aceea să fie mereu cu voi.»

pe strada lor

sexy

ce credeti voi ca e cel mai sexy la o femeie? dar la un barbat?

cu cafea, la soare