cum week'end'ul trecut am avut iarasi oarece zile libere, m'am gandit iarasi sa profit de ele. am mai zis ca ar fi bine sa fiu si putin mai organizat, unde vreau sa merg, pe unde, pentru cat timp, si tot asa. zis si facut. am inceput sa ma uit pe harta, sa vad ce si cum. m'am uitat, am fotocopiat, am hasurat, scris si impaturit. nu prea'mi sta mie in caracter sa fac d'astea, da' am zis hai, o data merge!
dupa ce'am pus totul pe hartie, a iesit asa: 4 zile si o dup'amiaza, 400 de km, 4 sau 5 orase de (pe)trecut prin. am plecat miercuri pe seara, pe la un 6, cu catel, purcel, casca si pantofi infipti in pedale la drum. destul de frig, da' ce dreaq, suntem oameni mari. am mers tot spre sud. pe coasta. desi aparent plictisitor, cum se prezinta marea majoritatea a peisajului din "the flatlands", a fost incredibil.
am biciclit de zor pana am crezut noi ca suntem aproape de un camping, pe care evident nu l'am gasit. beleuzi de voie de nevoie, am sfarsit intr'un camping destul de dubios, putin pustiu, cu cer gri, cu iarba cosita si lasata acolo (asta mi'a placut, nici nu ne mai trebuia izopren), cu un pescarus de plastic intepenit intr'un par, cu oameni ici-colo trecand si uitandu'se dubios la noi. am avut aceeasi senzatie ca la munte, cand ajungi la locatie dupa ce a apus soarele, bate vantu', caldura nu mai e, transpirat, infrigurat si infometat esti, vrei o pufoaica si chiloti cu blana.
ne'am pus corturile, ne'am instalat. am baut bere, ceai si paste sub clar de luna. destul de frig noaptea, dar totul face parte din peisaj. ne'am trezit aproape de dimineata urmatoarea zi, cu gandul de a ajunge in brugge. ne'am preparat si am plecat. drumul de pe o limba de pamant pe alta este absolut incredibil. am apucat sa vad in sfarsit in realitate ceea ce am vazut cu multi ani in urma la tv pe discovery. sa fac si o paranteza, exista un traseu de biciclit pe care il cheama "noord zee route (the north sea route)" absolut incredibil. ne'am suprapus si noi putin peste.
am ajuns dupa vreo 50 si ceva de km la bac, pe care l'am asteptat cu mare drag. inainte sa ajungem acolo, am simtit ca am un tendon la glezna dreapta, da' am ignorat ce se intampla p'acolo, asteptam sa'mi treaca. O. a atipit putin pe scaun in timp ce traversam marea, I. si'a petrecut timpul la buda, iar eu ma uitam la harta. dupa ce'am aterizat de partea cealalta a baricadei, inca in nl, am luat'o iarasi la pas. evident ca ne'am ratacit in repetate randuri, desi, cum imi place mie sa spun, am vrut doar sa admiram peisajul.
cu vreo 20 si ceva de km inainte de brugge tendonul ma bazaia din ce in ce mai tare, nu'mi dadea pace. I. a zis ca ar trebui sa il intind putin, am tot facut asta, in repetate randuri. evident ca am ramas si fara apa pe drum, cum i se intampla unui adevarat drumet. ajunsi intr'un final in markt'ul din centru brugge'ului, ne'am intalnit cu M. care a venit cu trenul, am stat la terasa, si'am cautat campingul de langa centru.
mi se pare absolut genial cum in situatii absolut aleatorii, intalnesti oameni de tot felul. mare parte din ei, cei intalniti accidental sunt oameni calzi, cu lucruri de impartit, cu povesti de spus, cu ajutor de dat. asa s'a intamplat si pe drumul catre camping. incercand sa ne dam seama unde suntem si daca trebuie sa mergem stanga sau dreapta, apare un nene pe bicicleta care ne intreaba ce cautam. si ii spunem, cautam campingul. aa, bun, pai va duc eu acolo ca nu e departe. pai nu, e ok, nu trebuie, multumim. el insista, ca sa fie sigur ca ajungem acolo.
pe drum ne'a povestit de toate pentru toti, noi la fel. mi'a dat niste pastile pentru inflamatia tendonului, mi'a desenat o harta unde sa merg a doua zi dupa nush ce unguent, ne'a spus de unde sa inchiriem a doua zi o bicicleta. l'am invitat la un pahar de vorba cu mancare si bautura, dar din pacate nu avea voie nimic din ce pacatuiam noi gastronomic.
a doua zi de dimineata m'am trezit cu un picior de fier, iar de bucurie si ca un copil tembel ce sunt, am inceput sa fug pe langa cort. evident ca mi s'a intors durerea. ne'am impachetat din camping, sa mergem in centru sa inchiriem o bicicleta pentru M. ca sa mergem la mare.
sunt convins ca fiecare are genul ala de zi. acea zi in care nu trebuie sa faci nimic. trebuie sa stai inchis in casa, sa invelesti cu cauciuc fiecare colt de mobila, sa stai in pat cu o sticla de apa langa tine si o galeata in sare sa faci pipi. genul ala de zi a fost la noi.
pe drum catre centru imi simteam tendonul, I. alerga pe langa noi. ne'am plimbat de nebuni prin centru in cautarea centrului de inchiriat biciclete. am trecut la un moment dat pe langa o vitrina cu biciclete, un geam mare cu un birou, si imediat langa, un hol mare unde erau asezati pe jos niste baieti simpatici cu rucsaci langa ei. inca ma intreb cum de nu am citit ce scria pe geamul ala.
dupa vreo jumatate de ora (daca nu mai mult), ajungem la locatia de unde inchiriam bicicletele. ghiciti unde era?!? exact in locatia pe langa care am trecut inainte, unde erau rucsacii. inchiriem intr'un final bicicleta pentru M, si pornim la drum. trebuia sa o aducem inapoi pana in 21:00. nu trecem de prima intersectie si roata de pe fata are pana. JBANG!!
mergem inapoi cu bicicleta, luam alta. pana am iesit din oras, am stat la cele mai "durabile" semafoare din viata mea. erau parca facute in ciuda pietonilor. la relativ putin timp dupa ce am iesit din oras, am simtit ca nu mai pot sa biciclesc. excelent!! am tot incercat cu gel, pastile si ambitie, da' nu se mai putea. si cum experienta imi spune ca nu e bine sa imi fortez limita organismului, asta dupa ce'am impins'o deja (vezi genunchi rupt, glezna aproape rupta, metacarpiene rupte, si altele) m'am calmat si'am zis sa nu mai biciclesc.
bun bun, da' cum facem? pai...solutii se gasesc intotdeauna. m'au "remorcat" baietii. a fost interesant cel putin. nu m'a remorcat nimeni pe bicicleta. ajunsi aproape de mare, intram in orasul cel frumos, dar....bun bun, unde incepe orasul? am sfarsit intr'o zona industriala, plina de linii de cale ferata, strazi pline de camioane, canale si alte macarale. ne'am facut drumul pana ajungem pe plaja.
o plaja de vis. parca totusi a meritat tot efortul, stau si ma gandesc. ne'am luat berile si am plecat pe plaja. I. vroia sa se intoarca in brugge pe bicicleta, asa ca el a plecat putin inaintea noastra. de asemenea a luat bicicleta mea, ca sa vada cu cat merge la ora, tot felul de detalii. un alt mic detaliu era ca bicicleta lui era legata de cea a lui M., si ambele de un stalp. I. a plecat, iar intr'un acces de inspiratie maxima am zis sa imi iau pantalonii lungi pe mine, si un polar. nu era chiar frig, da' asa, in caz ca se va face cat mai stateam noi pe plaja.
I. pleaca, eu merg pe plaja. brusc imi dau seama ca bicicletele sunt incuiate. cheia nu la mine e. JBANG!!! imi aduc aminte ca I. a pus telefonul in geanta de pe bicicleta, deci nici o sansa sa il auda. il sun totusi, ca poate poate. cum era de asteptat, nu raspunde. buuun, ce'i de facut? planul era ca noi ne vom intalni la centrul de inchirieri biciclete. pai..cum sa facem asta? nu avem cum. stam si asteptam.
ne luam mancarea din geanta, nu gasim nici un tacam. muscam din salam, cascaval, branza topita si tot ce mai era pe acolo. ne radem ca boii fara motiv. intr'un final suna I. imi spune....stii...sa vezi ce chestie ciudata: mi'am dat seama ca eu am cheia de la bicicleta. pfiu..era dincolo de jumatatea drumului. umm...pai fie mergi pana la capat si te intorci cu trenul, fie te intorci. s'a intors. eu am tras un pui de somn intre timp.
ajungem in gara, nasu' era rupt dintr'o piesa din caragiale. mustacioara ingusta, slab, destul de scund. cu sapca pusa intr'o parte pe cap, cu cozorocul in sus. il intreb unde e vagonul de biciclete, imi spune ca nu stie. il cautam, nu il gasim. trenul mai avea cateva minute si pleca. vrem sa ne urcam pur si simplu oriunde, fluiera dupa noi ca nu e bine acolo, ne conduce la vagonul de biciclete. aham, deci exista asa ceva!
ajunsi in centru, mergem sa returnam bicicleta. ne ratacim. ajungem intr'un final, mie biciclatul imi era deja imposibil. eram iarasi remorcat. gasim intr'un final sediul, stam pe trotuar si bem bere. incercam sa vedem daca putem cumva sa ramanem la hostelul de langa, nu mai au locuri. mergem iarasi in camping.
a doua zi de dimineata ne trezim, eu dintr'o data am devenit "baiatul care pleaca". mi'am impachetat toate cele netrebuincioase celor ce continuau calatoria in rucsacul lui M., si pornim catre gara. primesc un telefon de la R. care culmea, venea catre brugge cu C. excelent!!! nu mai merg cu trenul acasa.
am ajuns in centru, ne'am betivanit la terase, ne'am beleuzit pe strazi cautand masina pe care evident nu am gasit'o prea usor, C. era prin alte parti ale orasului, intr'un final ne'am adunat. am scapat (pentru a doua oara) intr'o ciocolaterie...de unde am mancat 300g de ciocolata intr'un foc. haidam la masina o data!!
imi aud: trebuie sa ajungem acasa in 2 ore! treci la volan catalin! am inteles! desi aglomerat, am facut 2h10' pana acasa. de acolo a urmat un week'end cel putin la fel de intens pe cat au fost celelalte doua zile.
inca o data, if life gives you lemons, make lemonade!!! asa ca...va urez asa: luati ce e mai bun din ceea ce vi se ofera! eu asa fac. fir intins!
ah, da, pozele. vin zilele astea
ah, da, pozele. vin zilele astea
