cumnu maș

scrisul e ca alergatul

 

paradoxul noul vechi

greselile din mine

conversatii cu Catalin

ce faci cand ai prea mult bine

 

mintea e o vulpe

sfarsitul greului meu

Conversatiile imaginare cu mine

Ce e increderea?

Beginning of my holiday staited with an accident when i broke my left wrist. I ended up with a surgery which knoked me out for a few months using primarily one hand only. My trust in people went to a whole other level: i needed someone to "fix" my hand, to drive me home, to help me eat. Nothing was in my full contol. At work, I always thought I am the most thorough. Or that I should do the final check & review. WRONG! We are interdependent. We cannot progress alone and individual. Trust is all: where we work from, what we do, what we deliver.

Write for life

scrisul reinviat. de mana si de taste

Pai, nu am mai scris aici de vreo 12 ani. Intre timp s'au intamplat foarte multe, am invatat foarte mult, am evoluat enorm. As vrea sa revin la scrisul digital. De vreun an jumate, am inceput sa scriu si de mana. Am petrecut ceva timp astazi sa frunzaresc prin gandurile din trecut, am vrut sa vad cum eram atunci. Imi place ca citind ce am scris in trecut, ma inteleg pe mine si mai mult.

Vorbeam cu un prieten ieri, despre scris de mana sau electronic. Mi'a zis ca lui ii place sa scrie electronic pentru ca atunci cand greseste, poate sa corecteze. Apoi, dupa o perioada de timp, re-citeste si apoi re-scrie, rearanjeaza. Mi'a placut ideea de a corecta. In acelasi timp, de ce e nevoie sa corectam gandurile? Eu imi imaginez ca exercitiul consta in a'ti asterne gandurile, a scoate din minte ceea ce simte corpul. Ori, daca acolo sunt amestecate, nu cred ca e ceva in neregula cu asta. In concluzie, i'am spus ca imi place abordarea lui, si ca am putea incerca sa nu corectam nimic, pentru ca nimic nu e gresit. Noi suntem, doar suntem. Si e in regula fix asa cum e.

Acum ca am revenit la vechile obiceiuri, pe asta de azi il tin scurt, sa imi pot readuce usor usor obisnuinta.

pişat la lumina lumânarilor

ce faci cand ti se arde becul de la baie? te pisi la lumina lumanarilor. din baie, desigur

altele felicitarile

desi acum deloc influentat, dar carcotas din fire, n'am cum sa tac. am incercat azi noapte cu somn, azi dimineata cu cafea, cu apa, da' nu merge. asa ca am sa zic. 

a venit in sfarsit si momentul in care in tricou fiind in masina, am dat drumul la calduda. da da, la caldura. data de astazi este in totalitate 31 august. ma intrebam daca nu cumva am gresit data din calendar, iar ceasul s'o fi oprit pret de cateva saptamani, timp in care eu probabil dormeam la mine in cap. 

stimati telespectatori, profit in continuare pe aceasta cale sa deschid din nou continuitatea felicitarilor.

judecat cu fir

din ciclul (ca mereu e cate unul) "judec deci exist!" si "nu toti fac la fel" povestea cea scurta zice cam asa:

merg pe strada si vad oameni cu telefon in mana, fir din telefon pana in ureche. ei vorbesc. zic: "pfuai, io'te'l si p'ala, ce coios e! nu'i mai ajunge telefonu', ii trebuie acum si fir, ca de'...prea coios!" apoi zic..."lasa'l ba, e treaba lui". "da ba, da, asa e, e treaba lui, da' uita'te si tu..."

acum niste timp, vreo 2 saptamani de fel, m'a prins o ploaie nesimtita, mi'ai intrat apa in telefon, l'a stricat. nu pot sa vorbesc decat cu fir. moment in care, fac fix la fel. ca aia. iar ailalti se uita la mine. si io zic...."da', is coios!" broblem gogule, broblem? apropos, n'ai o casca in plus? c'o schimb io in telefon!

pana la urmatoarea strigare in public, ma rezum la fir. e bine si cu fir. cu strings. ca e mai puternic!

ce vrei, mă'sa?

pai pe scurt, o datorie usor mai vehce ziea asa: m'au furat cehii. atat. eh, noi sa fim sanatosi ca restu's detalii. 

altceva in cap proaspat crescut, zice asa: pai zicem oare noi mereu ce anume este de vrem? asa, alb pe negru. copiii cum naibilor sunt in stare sa zica: "mama, vreau aia!!". si noi nu. huh? cum se poate? si de ce? ca ma uit asa in jur, si vad ca, desi putini am sti sa avem grija ce ne dorim, si mai putin stim sa zicem ce vrem. asta in cazul destul de usor exceptional in care stim ce vrem. 

adicatelea, vine cam asa: stii ce vrei? atunci cere! nu stii? cauta! si odata ce gasesti, cere. da' cere frumos, clar si explicit. nu vreau...asa...niste lucruri, care sa fie...cumva, nu stiu cum. cam de cate ori nu ne dam seama ca nu zicem acolo, ce vrem. 

nu in ultimul rand, cum de pentru mine masă este fix masă [= obiectul acela pe care asezi farfuria, gandurile, paharul, ideile, prietenii, inimile, mainile si fata], pentru altii masă e mă'sa (ca tot un a, ă, m si s are in componenta). pai nu vorbim aceeasi limba? nu, mama nu s'a!

cât??

cât, cât?? cam atât

salam de slav

dragii mei, nu'i asa, buna dimineata, cum ar veni. de mult n'am mai venit. eh, mi'am luat si io lumea in cap, ca se cerea. am fost, am plecat, am venit, am plecat, si'am ramas intr'un final. oricum ar fi, concluzia' e una: lu' catalin tot i se intampla lucruri asa cum numai lui i se pot intampla lucruri.

cand am plecat, o varianta plauzibila si cinstita s'a nimerit a fi cu o escala in orasul de aur. foarte frumos, oameni minunati. asta pana am ajuns. dincolo. dincolo adica aici. pe scurt, ca n'as vrea sa'i porcesc prea tare, nici la ei, care's chipurile muuult mai evoluati decat noi...nu'i nici o diferenta. am vrut bagajul de cala sa fie trimis direct aici, sa nu'l mai trambalez io prin orasul de pe dealuri. foarte frumos, struna as zice chiar.

cand am ajuns aici in schimb, am observat cu stupoare ca lipseau niste lucruri din bagajul de cala. multe lucruri. salamuri. tigari. ceasuri. diverse. cum ar veni, dragi slavi, noi latinii va dorim pofta buna la salam. sa nu uitati sa si fumati o tigara, tot romaneasca, dupa masa! sa ma intreb de ce, nu cred ca are nici un rost, asa ca n'am s'o fac.

noi suntem calzi si primitori. sa le purtati cu placere! ca noua tot bine ne e! iar un zambet e cam imposibil sa i'l furi cuiva prin metode de carne trase'n plastic!!

orizontale de lumea a treia

altfel spus, este fix la fel peste tot. nu exista nici o diferenta. nici de cultura, nici de vant, ploaie, apa, sare, soare, asfalt, caini, gunoi, transpiratie si ratb. este repet, fix la fel!!

in varianta scurta suna cam asa:

inchei o polita de asigurare prin telefon, intra in vigoare, apoi firma iti trimite acasa prin posta, intr'un plic, documentele pe care trebuie sa le semnezi si sa le trimiti inapoi. ceva se intampla cu plicul, nu ajunge, suni la firma si ii rogi sa iti trimita fix aceleasi formulare, dar la alta adresa. nimic mai simplu. timp estimat de rezolvare....aproximativ 5-7 minute

in varianta reala, a fost cam asa:
- buna ziua, ma numesc cutare si cutare, si am rugamintea asta si asta. se poate?
- buna ziua, stati putin. [..] multumim pentru asteptare. ce spuneati? aa, da, pai...stati putin. e mai complicat. trebuie sa va fac legatura cu un coleg [n.t. care stie]
[...muzica in telefon...] 
- buna ziua, sunt cutare si cutare si vreau asta.
- buna ziua, pai stati ca e complicat. nu prea inteleg ce vreti de la noi, dar va transfer la un coleg care stie.
- ?!??? [pai tocmai de acolo vin]
- buna ziua, ma numesc cutare si cutare. s'a intamplat povestea de 6 ori. 6 oameni diferiti. am purtat discutiile de la "pai stati, vreti documentele trimise la alta adresa? pai e complicat, trebuie sa vorbiti cu alt birou!" wtf?!???

intr'un final aproape apoteotic in care numaram minele de 0.5 dintr'o cutiuta, a 7'a persoana dupa ce in prealabil si'a mai sunat un coleg sa intrebe daca se poate, am obtinut un verbal "s'a rezolvat!". acum....cat o fi de adevarat...asta nu mai stiu. timp efectiv de rezolvare: 23:24

concluzia? chiar daca aici frunzele se fac cacanii din verde, chiar daca ploua orizontal pe pistele de biciclete, si, asa cum spun unii, e civilizatie in tramvai si nu pute nimeni a transpiratie, faptele traite aici contrazic flagrant ideologia transpusa in tarile de lumea a treia! 
este fix la fel!!
si nu, nu's suparat catusi de putin, din contra

de la ei cu drag