pişat la lumina lumânarilor

ce faci cand ti se arde becul de la baie? te pisi la lumina lumanarilor. din baie, desigur

altele felicitarile

desi acum deloc influentat, dar carcotas din fire, n'am cum sa tac. am incercat azi noapte cu somn, azi dimineata cu cafea, cu apa, da' nu merge. asa ca am sa zic. 

a venit in sfarsit si momentul in care in tricou fiind in masina, am dat drumul la calduda. da da, la caldura. data de astazi este in totalitate 31 august. ma intrebam daca nu cumva am gresit data din calendar, iar ceasul s'o fi oprit pret de cateva saptamani, timp in care eu probabil dormeam la mine in cap. 

stimati telespectatori, profit in continuare pe aceasta cale sa deschid din nou continuitatea felicitarilor.

judecat cu fir

din ciclul (ca mereu e cate unul) "judec deci exist!" si "nu toti fac la fel" povestea cea scurta zice cam asa:

merg pe strada si vad oameni cu telefon in mana, fir din telefon pana in ureche. ei vorbesc. zic: "pfuai, io'te'l si p'ala, ce coios e! nu'i mai ajunge telefonu', ii trebuie acum si fir, ca de'...prea coios!" apoi zic..."lasa'l ba, e treaba lui". "da ba, da, asa e, e treaba lui, da' uita'te si tu..."

acum niste timp, vreo 2 saptamani de fel, m'a prins o ploaie nesimtita, mi'ai intrat apa in telefon, l'a stricat. nu pot sa vorbesc decat cu fir. moment in care, fac fix la fel. ca aia. iar ailalti se uita la mine. si io zic...."da', is coios!" broblem gogule, broblem? apropos, n'ai o casca in plus? c'o schimb io in telefon!

pana la urmatoarea strigare in public, ma rezum la fir. e bine si cu fir. cu strings. ca e mai puternic!

ce vrei, mă'sa?

pai pe scurt, o datorie usor mai vehce ziea asa: m'au furat cehii. atat. eh, noi sa fim sanatosi ca restu's detalii. 

altceva in cap proaspat crescut, zice asa: pai zicem oare noi mereu ce anume este de vrem? asa, alb pe negru. copiii cum naibilor sunt in stare sa zica: "mama, vreau aia!!". si noi nu. huh? cum se poate? si de ce? ca ma uit asa in jur, si vad ca, desi putini am sti sa avem grija ce ne dorim, si mai putin stim sa zicem ce vrem. asta in cazul destul de usor exceptional in care stim ce vrem. 

adicatelea, vine cam asa: stii ce vrei? atunci cere! nu stii? cauta! si odata ce gasesti, cere. da' cere frumos, clar si explicit. nu vreau...asa...niste lucruri, care sa fie...cumva, nu stiu cum. cam de cate ori nu ne dam seama ca nu zicem acolo, ce vrem. 

nu in ultimul rand, cum de pentru mine masă este fix masă [= obiectul acela pe care asezi farfuria, gandurile, paharul, ideile, prietenii, inimile, mainile si fata], pentru altii masă e mă'sa (ca tot un a, ă, m si s are in componenta). pai nu vorbim aceeasi limba? nu, mama nu s'a!