unde nu'i gluga, e vai de sapca. unde's casti, e vai de trup. si unde e ploaie, e vai de bicicleta. veneam azi de la scoala, pe inserat, si cand am ajuns in fata casei, mi'am legat constiincios bicicleta langa canal. ea fericita. ajunsesem. era inchiderea cercului inceput de dimineata, descuiat lacatul de la lant, incuiat lacatul de la lant. ploua, ploua. pana si directia vantului a indreptat firavii nesimtiti in aceleasi locuri ca dimineata. cred ca s'au inteles, ca altfel nu'mi explic. aceeasi ploaie si dimineata si seara. ti'am zis, s'a inchis cercul. numai ca in acelasi timp s'a deschis altul. eram cu castile in urechi, cu sapca pe cap, cu cei 3000 de mm de rezistenta coloana de mercur la apa presiune pe centimetru patrat de gore-tex, adica geaca aia de ploaie, cu gluga peste, purtat de minunatul continuando al lui jehro. cumva, cum de regula nu mi se intampla, am incuiat bicicleta, cu spatele fiind la strada. ma intorc tacticos, pasesc si mai tacticos, fac doi pasi, si simt miros de rugina si vopsea prin dreptul genunchilor, in dreptul coapselor miros de ghidon, si in dreptul fetei miros de par strans in coc. o domnisoara pe bicicleta aproape mi'a indreptat cozorocul. ea m'o fi claxonat, dar continuando era intr'o pozitie superioara, motiv pentru care restul sunt detalii. m'am uitat lung dupa domnisoara, daca nu cumva era o masina, iar eu ma ridicam pe varfuri, si mai sus. dar nu, ea se departa, eu descuiam usa. cred ca ar trebui sa imi schimb parfumul, ca rugina nu'mi mai place.
