pavlov

functioneaza asa: calendarul se apropie de sfarsit. e frig. a plouat cat a plouat, s'a oprit dupa cateva zile, o saptamana. apoi a inceput sa fie soare. si frig. frig tare. cu ceva destul sub zero. apoi a inceput sa ninga. atat. si brusc, din zeama indecisa purtata de vant in colo si'n coace, in stropi marunti, cu gandurile la barurile de seara, cu bere si vin, nimicuri strabatand cutia craniana in cautare de nici o destinatie, din manusi si geaca doar de frig, si bocanci pentru apa, cenusiu in cer si cateodata portocaliu in punct care se misca, in spatele norilor, cum ziceam, din toate astea, brusc...gata. stop. e alb. e pauza. nimeni nu mai e incruntat sau deranjat de vant. pentru ca nu mai e. toti zambim tamp. suntem pentru o clipa muti. ne uitam la fulgi cum cad lin. si se astern peste o veselie calda. in pieptul fiecaruia se vede o flacara. atat.

un magician prost

 un magician de-aş fi 

 m-aş preface zi de zi 

 într-un ceva mai cu rost 

 care ştie ce a fost 

 şi ce va urma să vie 

 când miresme ne îmbie 

 şi-apoi ne trezim hai hui 

 vrem să scoatem câte-un cui 

 de-alea de bătut-am multe 

 şi-au ajuns inimi cărunte 

 iar de scos-am câte unul 

 lung, anevoios e drumul 

 când să umplem acel gol 

 folosim chiar staniol 

 din păcate pentru noi 

 cuiul acela vioi 

 scos cu mare greutate 

 lasă-n urmă doar păcate

3 lucruri care sunt de fapt 4

spunea odata un nene ca sunt trei lucruri in viata pe care nu trebuie sa le amesteci: 

   1. cafeaua cu zahar

   2. vinul cu apa

   3. dragostea cu casatoria

eu il adaug pe al patrulea: 

    4 bautura cu iarba

si se mai spune (netestat de mine inca, cele de sus sunt partial testate si are dreptate) ca suma viciilor este constanta. asa ca, daca nu bei, nu fumezi....inseamna ca femeiezi. sau daca nu fumezi dar bei, mai bine te lasi de fumat. si tot asa

ce vrem?

nu cumva cel mai mult de la viata vrem timp?

solutia

esti? ai fost? ce?

ce vrei sa te faci cand vei fi mare? care e idealul tau in viata? ce vise ai? sa faci bani? sa ajungi director de multinationala? sa ai un bmw si satisfactia ca ti l'ai luat pe barba ta? sa faci copii? sa ajungi vedeta? sa colinzi prin india, tibet, japonia sa intelegi budismul? sa devii un om realizat?

ce inseamna realizat? casa, masina, serviciu bun, nevasta si copii? concedii in strainatate?

esti implinit si multumit de tine? daca tragi linie si te uiti in urma, ai regrete? multe? mari? ireparabile? esti in stare sa rupi lanturile obisnuintei si amagirii care te tine in cotidian si sub falsa multumire zilnica zace un munte de carlige in formare care te vor jupui de viu de indata ce s'au format destule?

risti? iti asumi responsabilitatea deciziilor si faptelor pe care le faci? daca maine mori si te uti pe fast forward la film, ai schimba ceva? de ce? n'ai facut'o pana acum oricum

ce te bucura cu adevarat in viata? lucrurile marete sau simpla satisfactie a unei mese bogate? lucrurile mici fac diferenta oricum (it's the small things that make big things happen).

esti in stare sa iti faci o lista numai a ta cu prioritati sa vezi ce este cu adevarat important pentru tine, si ce nu? esti in stare sa iti rezolvi singur problemele care apar? esti in stare sa iesi din impasurile in care intri?

esti in stare sa spui NU cand trebuie, si DA cand simti? esti cu constiinta impacata ca ai facut tot ce ti'a stat in putinta sa iti atingi cu degetul partea metafizica sa vezi macar cum e? dimineata cand te uiti in oglina ai curaj si integritate spirituala sa nu pleci capul? esti multumit de tine?

mai stii sa zambesti? mai stii sa te bucuri de un apus de soare? observi frunzele cazand? apreciezi o zi insorita dupa o luna de ploaie? esti un luptator? te iei la tranta cu tot ce nu iti iese bine, nu iti face bine, nu iti aduce bine? cauti punga aia in care sa pui tot cand faci curat? ai curaj sa arunci?

daca maine mori, cum isi va aduce lumea aminte de tine? cine ai fost tu? ai fost omul ala resemnat? sau poate nemultumit tot timpul? sau cel obsedat de curatenie care nu iesea niciodata? ai fost cel care lua numai 10? ai fost betivul ala care n'a fost in stare de nimic o viata? ai fost directorul ala care si'a lasat perfuzia in ficat in fiecare seara la birou? ai fost calatorul indiferent si hippiot? ce lasi in urma? 

ce amprenta ramane in locul in care ai dormit atatia ani? o ingramadeala de haine, regrete, calculatorare si oale? sau poate cesti de cafea colorate? sau poate bocani, sac de dormit, izopren si milioane de poze, zambete si miros de opium de la bete parfumate?

doua ultime intrebari: cine si ce este TU? si cine si ce a fost TU?

echilibru inexistent

se spune in economie ca nu exista un echilibru, optim. ce este in definitiv optimul? numeni nu stie. pe de alta parte, intrebarea cheie este "care este pretul ce trebuie platit pentru schilibrul social?"

in relatii e la fel. nu exista echilibru. intotdeauna se va inclina intr'o directie sau alta. si intrebarea evident se transpune: care este pretul platit pentru echilibrul sentimental si moral?

extrapoland putin, ajung la sistemul complex numit viata. si te intrebi (sau te intreb eu): care e pretul aferent compromisului facut pentru satisfacerea echilibrului social?

tind sa cred ca nu exista un optim per se, ci un pret ce trebuie platit pentru un optim social

mirosuri

fiecare om are mirosul lui. fiecare casa are mirosul omului ei. fiecare masina are mirosul omului ei. la nivel usor abstract vorbind, suntem un miros intr'o mare de mirosuri. fiecare are o colectie mai mare sau mai mica de parfumuri si alte mirosuri, cred. sau cel putin marea majoritate. 

nu stiu altii cum sunt, dar (cum ziceam odinioara eu nu sunt asa) pentru mine mirosurile sunt puncte de reper in spatiu. sunt mijloace de identificare a momentelor in viata, timpilor trecuti. un parfum X imi ma transpune instant cand ii simt mirosul la perioada in care lucram la nu stiu ce firma. sau Y imi aduce in fata prietena de nu stiu cand. sau Z cand am plecat in nu stiu ce excursie. absolut fiecare miros imi aduce aminte de ceva. sau imi spune ceva. 

fiecare miros are o poveste in spate. voi ce mirositi?

narcisism sau altruism?

vorbeam cu o prietena zilele astea si imi spunea ca la randul ei a vazut intrebarea asta postata pe undeva. e total irelevant unde, dar acum ma intreb si eu: este narcisism sau altruism ce fac eu aici? scriu ca sa ma laud sau scriu sa bucur lumea? sau sa ma bucur pe mine in primul rand? sau...de fapt oare de ce?

poate imi dati voi niste raspunsuri

catalin si bicicletele

cand a ajuns catalin unde locuieste el momentan acum vreo 4 ani si ceva, nu avea nici o bicicleta. in scurt timp si'a luat una. exceptionala ea de fel. din pacate, dupa vreun an si ceva i'a fost furata. la scurt timp dupa, si'a luat alta, neagra. nu atat de minunata ca prima, dar macar in felul asta nu risca sa ii fie furata. dupa inca vreun an, timp in care a tot folosit'o pe cea neagra, si'a cumparat inca una, capabila. extrem de capabila, gri inchis. a facut multe excursii cu ea si nu l'a dezamagit niciodata. numai ca a venit momentul in care catalin s'a mutat din apartamentul in care statea cu boxa la parter, unde le tinea pe ambele, si s'a mutat intr'un loc unde nu are boxa. moment in care pe cea gri inchis a trebuit sa o cazeze pe la prieteni acoperiti, intrucat catalin era descoperit. zis si facut. cea neagra, sta incuiata pe trotuar in fata casei. o ploua si o bate vantul. e distrusa deja. catalin clar e mult mai impresionat de cea gri, dar din moment ce nu o poate lasa in fata casei, de frica sa nu i se fure sau sa se distruga, nu a mers cu ea. ccatalin s'a saturat de cea neagra, de departe magnifica in vreun fel. dar, nevrand sa ii fie furata cealalta, s'a complacut in insuficientul sentiment de confort pe care i'l dadea cea neagra in drumul catre scoala. si s'a tot complacut catalin, destul de mult.

a ajuns dupa ceva timp la urmatoarea situatie: cea gri i'a fost furata, iar cea neagra s'a distrus mult prea tare catalin nemaiavand grija de ea, pentru ca...desigur, el tinea la cea gri.

acum catalin merge pe jos si ii pare rau ca nu s'a bucurat de bicicleta gri. poate ca nici macar nu ar fi fost furata.

din acel moment catalin se bucura mai mult de viata, nu isi mai risipeste resursele aiurea pe 3 biciclete nebucurandu'se in definitiv de nici una, si va trai toata viata cu regretul ca nu s'a bucurat de bicicleta gri. in schimb, nu mai da ocazia regretului sa apara in simtirile lui. si e mai fericit.

india

vreau sa plec la anu' in india. prin aprilie asa, vreo 3 saptamani. vrea careva sa ma insoteasca? am sa plec cel mai probabil din amsterdam, cu un zbor direct (klm) sau cu escala prin viena (cu austrian airlines). de pe 20 si ceva aprilie pana pe la jumatatea lu' mai

masini

o masina serioasa are rotile prinse in 5 prezoane, nu 4 sau 3 (vezi dacia veche).

o masina de teren serioasa are rotile prinse in 6 prezoane, nu 5

exemple: 

- peugeot 4 prezoane

- citroen  4

- renault 4 (cu exceptia safraneului, laguna si scenic ala mare, parca)

- dacia 4

- ford (marea majoritate 4)

- bmw 5

- audi 5

- mercedes 5

- opel (astea mai noi, mai mari si mai performante) 5

- wv 5

- mazda, toyota, honda 5

- hyundai 4

si lista e lunga. cine nu ma crede, sa se uite pe strazi pe la masini

rehab

intotdeauna batranii astia sunt cei mai tari...

scrapbook

sabie si scut. ajutor!

am o problema de dezbatut. m'am tot tiganit cu un preten pe tema asta. io o tin p'a mea, el p'a lui. nu stim exact cine are dreptate. desigur, eu sunt convins ca eu am dreptate. el ca el. eu stiu ca eu am dreptate. 

vin cu ipoteze, axiome si teoreme. caut demonstratii la teoreme. ipotezele sunt presupuneri. axiomele sunt afirmatii care nu necesita demonstratii, dar pe baza lor (uneori) se elaboreaza teoremele. 

pai sa va spun: 

ipoteza: un el si o ea se intalnesc. 

axioma: la inceput se plac, se simte bine cum ar veni. ea mai gasculita. sau el mai gascan. important e ca unul e mai gasca. sau celalat e mai trecut prin viata relationistica (sau nu neaparat). si ies ei asa o perioada, pana in momentul in care unul din ei isi da seama ca de fapt...ma'ntelegi, n'are rost. adica...nefiind nimic serios si implicacios de la bun inceput, cumva treaba se cauta in alta parte, si nu mai e chef. da' doar dintr'o parte. acuma..cinstit e sa i se spuna: mai draga, aia e, nu mai mere (de fapt nestiind nici macar daca a mers vreodata). stii tu, asa se intampla prin viata. castigi, pagubesti, negustor te numesti. booon, acuma vine partea interesanta: "pai de ce?". "pai...asa, uite, mi'am dat seama ca de fapt nu mai mere, si pierdem timpu' de pomana". "pai unde'am gresit? pai ce'am facut prost? pai de cand anume nu a mai mers? pai....pai..paipaipaipai" pai...pur si simplu. treaba asa toti o stim. e ca vantul, il simtim da' nu'l vedem.

teorema 1: un el si o ea se intalnesc stiu si eu pe unde, intr'un cerc de preteni, nu conteaza. el sau ei ii place de ea sau el. si isi tot spun glume, interactioneaza. unul din ei vrea, celalalt doar se simte bine. si ajung sa se tot intalneasca mai mult sau mai putin accidental. in final, unul vrea, celalalt stie foarte bine unde e limita, si din cand in cand ii transmite celuilalt linia asta trasa. celalalt nu vede, sau nu vrea sa vada. in momentul in care trebuie sa fie pus negru pe alb ca exista o bariera, e cam jenant. mai mult, in momentul aparitiei desenului astuia cu linia concretizata in bariera, o intrebare de genul: "dar de ce, ce'am facut, sau ce n'am facut, sau eu de ce nu sunt bun, eu ce nu am si ceilalti am, cum ar trebui sa reactionez, zi'mi ce iti place si o sa fac, sau ce nu'ti place si nu mai fac, ..., " mi se pare ca e putin iesita din peisaj. este fix principiul vietii. mai devreme sau mai tarziu toata lumea trece prin asta, si odata cu asta invata sa vada si cu ochii mintii, si intelege ca nu tot ce se intampla se explica prin cuvinte.

un prieten explica: "E un fel de "io stiu ce e in neregula dar nu-ti zic: du-te si cauta si afla singur" 

In stilul asta fiecare re-inventeaza roata." eu nu sunt de acord. unele lucruri in viata se invata din mers. nu o sa te invete nimeni sa pescuiesti. o sa iti arate la inceput, dar apoi depinde de tine cat si cum o faci. 

din nou prietenul: "Ce este jenant in a explica ceva unui om care chiar nu pricepe si care iti cere ajutorul?

Te injosesti?

Mie mi se pare un fel de "asa ceva nu se face!" fara vreo motivatie logica ci mai degraba ceva frustrare (poate frica de intimitate?) [...]

Idealist vorbind, e un pic de datoria celui care stie sa ii arate cat de cat celui care nu stie si care intreaba. "

eu iarasi nu sunt de acord cu "asa se face". nu facem lucrurile pentru ca "asa se face", ci pentru ca invatam ce e in spate. intr'adevar, unii mai repede, altii mai tarziu. mie in continuare mi se pare ca unele lucruri le invatam din viata. pur si simplu.

exista doua tipuri de scoli: astea de ne invata sa adunam, sa tragem linii cu echerul si sa rezolvam o ecuatie si sa intelegem un pasaj filozofic, si cealalta, a vietii. sunt complet separate dar se influenteaza reciproc intr'o masura infiorator de mare. si una fara cealalta se poate, dar balanta se va inclina inspre alte directii, intunericite si impadurite pe alocuri. cu ceata si fum gros. 

teorema 2: fetele care poarta tanga sunt magice in pat

teorema 3: fetele sunt extrem de indecise. iar cand vine vorba de luat decizii importante, (de cele mai multe ori) or sa astepte pana e prea tarziu.

eu am aruncat manusa. v'am provocat la duel. imi sustin cele mai sus afirmate. astept sa vad cu cine ma iau la tranta

econoglobarizapredictionism

un articol interesant, zic eu.

pacat

lucrurile bune se intampla rar si dureaza putin. e pacat ca nu le prindem la timpul lor

femeia din mine

"nu mai pot mai, nu mai suport. cred ca nu ma mai intelege. el chiar nu are nici cea mai mica idee ce e in sufletul meu. dar chiar nu intelege. si sunt deprimata. 

am fost la cumparaturi. ma simt mai bine.dar el chiar nu intelege"

explicatii

oameni culti

cateodata munca la bar poate fi extrem de interesanta. de cele mai multe ori de fapt asa e. cateodata acolo vin oameni culti. cu instrumente inteligente. si canta muzica clasica, repeta, canta din voci, baritoni, coarde groase si solouri, soprane si corzi ciupite si tuburi umezite de respiratii intense. dupa ce fac galagia lor, trec pe la bar. oamenii astia culti sunt de doua feluri. cei care beau apa si cei nesimtiti. 

cei care beau apa vin tacticos la bar, cer un pahar de apa de la robinet. s'ar putea servi si singuri, ca nu e nici o problema. dar musai in pahar de bere. apoi stau in cete mici, foarte mici, maxim 3, si  vorbesc. in principiu despre voci, coarde vocale si nazale, note lipsa, acorduri rostite noapte in somn, solouri dimineata pe veceu. tot timpul isi umezesc usor buzele cu apa din pahar. cand se termina apa, vin si cer alta, in alt pahar. 

cei nesimtiti sunt extrem de aroganti. ei sunt undeva pe niste piedestaluri la ceva ani lumina. ca sa vorbeasca cu noi, pentru ca ei vorbesc cu noi si nu invers, intra in poarta galactica, se transpun si comanda flegmatic bere. apoi se teleporteaza inapoi, la o distanta semnificativa de 3-4m de bar. si discuta despre orgii, substante scarbosite, melci inamorati si frunze putrezite. 

cele doua tipuri de oameni culti nu interactioneaza. eu doar privesc si observ. 

apropos, am observat toate cele intr'una din serile trecute cand era foarte mare liniste si pace acolo. ei nu interactioneaza, corzile si putrefactiile au teritoriile foarte bine definitivate. eu doar scriu. 

voi ce fel de oameni sunteti?

1 + 1 > 2

un intreg este mai mult decat suma componentelor. asa spune cineva. apoi am tot stat sa ma gandesc cum as putea oare sa traduc cuvantul asta, emergence. nu prea imi vine in minte o traducere potrivita....poate aparitie, ivire...nu e chiar asa, mai degraba as opta pentru "infiintare si evolutie", ambele intr'un cuvant. se spune despre acest sa'i spunem emergent ca el este de fapt modul in care sistemele complexe (fie ele de orice natie) iau nastere, reactioneaza si evolueaza pe baza unor interactiuni simple. 

sunt absolut convins ca nu tot timpul suntem capabili sa vedem sistemele complexe din jur. mai mult, exista o diferenta esentiala intre complex si complicat. un ceas de perete dintr'o sala de asteptare de exemplu , este un sistem complicat. cum functioneaza ceasul acela toti stim, rotite, scripeti, fizica, sau daca este electronic baterii, tranzistori, condenstatori si leduri pentru ecran. daca ne uitam la calatorii care trec prin acea sala de asteptare, cu ce calatoresc ei, cine e in tranzit si cine nu, ce fel de trenuri aleg, care este preferinta pentru confort, cat sunt de agitati, unde merg, si asa mai departe - practic luand in considerare partea sociala - atunci nu mai este un sistem complicat ci unul complex.

ce inseamna de fapt complex? pai...este greu de definit. il citez pe un coleg de'al meu care si el la randu'i a citat pe altcineva: "nu stiu cum sa definesc pornografia, dar cu siguranta o recunosc daca o vad". asa si aici, nu stiu ce este un sistem complex, dar sunt capabil sa il recunosc daca interactionez cu el.

1+1>2. este exact prima remarca. doi este mai mult decat unul plus altul. de ce? pai simplu, unul luat separat este doar unul. el isi vede de a lui treaba. viata in cazul nostru. in momentul in care unul intalneste pe altul, ei interactioneaza. acest lucru se intampla pe baza intereselor pe care le au. in principiu ei vor sa isi maximizeze interesele proprii. de absolut orice natura, chiar si sentimentala. si unul si altul vor incerca sa isi urmareasca scopurile. desigur, se poate intampla ca interesele lor sa fie comune. atunci vor interactiona si mai mult. in momentul in care aceste lucruri se intampla, 2 nu mai este unul plus altul. niciodata nu a fost, si nici nu va fi. ce stim noi din matematica, anume ca 1+1=2 reprezinta de fapt o abstractizare a unor concepte, definirea unui limbaj comun in care unul este abstractizat la nivel de 1, iar altul este de asemenea abstractizat tot la nivel de 1. folosim aceste concepte  foarte bine predefinite pentru a ne putea intelege unii cu altii.

in alta ordine de idei, foarte multi confundam intr'o masura destul de mare scopul cu mijloacele. se spune ca scopul scuza mijloacele. de acord, in mare parte. dar, intr'o mare masura confundam scopul cu mijloacele, si asta e grav. spre exemplu, eu cand am inceput munca aici, m'a intrebat un profesor eu ce vreau sa fac. i'am raspuns ca "un model", prin care sa aflu si eu ceva. inca nu stiu ce, ceva legat de evolutie de piete, in fine, total irelevant aici. si mi s'a spus: "catalin, modelul pe care tu vrei sa il concepi este un mijloc de a iti indeplini scopul. care este de fapt scopul tau? pai inca nu stiu, vreau sa aflu. pai intai afla, si apoi iti vei defini mijloacele prin care vei ajunge acolo".

noi vrem sa iesim cu prietenii, vrem sa socializam, vrem sa ne facem oameni mari...acestea  sunt mijloace. ce vrem de fapt sa facem? ar trebui sa stam intai sa ne hotaram asupra directiei pe care am vrea sa o urmam (chiar daca pe parcurs ne razgandim), apoi sa vedem cum putem ajunge acolo.

stiu o multime de persoane blocate in relatii care nu merg. altele si/sau in joburi care nu ii satisfac. alte persoane sunt nemultumite de modul de viata. de stilul de abordare, de vestimentatie, de comportament. toate acestea sunt efectele unui scop vag definit. un singur lucru pe care il avem toti este timpul. il avem in aceeasi masura. unii il folosesc mai eficient decat altii (desigur, intram aici intr'o discutie despre ceea ce inseamna eficient. ca sa nu ma lungesc, sa consideram eficient - media tuturot deciziilor inspirate pe cap de locuitor al planetei). luand un exemplu frecvent din viata, cand doi oameni nu se mai inteleg, acest lucru provine dintr'o interactiune deficitara. care mai apoi, scoate la iveala interese diferite. mai mult, mijloacele uzitate sunt nepotrivite. totul se leaga intr'o logica aparent inexistenta si aleatoare. nu este deloc asa.

acestea fiind spuse, o sa inchid: un intreg este mai mult decat suma componentelor, pentru ca acestea din urma interactioneaza. aceasta se bazeaza pe interese, care provin din scopuri, si are loc folosind diverse mijloace. totul la intrepatrunderea diferitelor domenii stiintifice. unde sociologia interactioneaza pe un arc de cerc cu psihologia tangenta cu matematica, in aria managementului si sub intersectia fizicii. 

concluzia mea? opriti'va din alergat catre nicaieri, trageti aer in piept si socotiti: cat fac unul plus unul? 

andreea

am visat'o azi noapte pe andreea, cine o fi? andreeeea, ma auzi? ce cauti la mine in vis? culmea e ca mie nu prea mi se intampla sa imi aduc aminte ce visez, da' de data asta cred ca as putea sa fac un portret robot. hmm...si totusi, cine o fi andreea?

renunț, NU

eu unul asa am invatat de prin viata, mor cu ei de gat si chiar daca daram tot, o sa continui sa alerg. voi?

luni de dimineata

ca tot vorbeam de toamna si frunze colorate, fara nici o legatura.
si da, stiu ca nu e luni azi. dar totusi, cred ca e..

 

doua parti

am revenit cu imprimeuri pe digital. prima parte din toamna. si a doua parte. tot din toamna.

butelie cu pudoare

vorbeam acum ceva timp despre lucrurile pe care apucam de le mai facem asa din cand in cand, iar cand se intampla de le facem, ne dam brusc seama cat de dor ne era de ele de fapt. exemplul meu de astazi cumva nu depinde de mine, si vine o data pe an. si sa vreau mai mult sau mai des, nu se poate. wekee'end'ul trecut am fost cu un prieten prin imprejurimi, undeva mai catre sud. chiar daca nu e foarte departe, este atat de vizibila diferenta. cateva grade in plus, oaresice mai putin vant, si alte pasari calatoare se contureaza intr'un alt peisaj. or sa vina si niste poze.

mi'am dat seama cat de tare imi este dor de toamna, de frunze, de soare timid, de culori incredibile, de dimineti lenese cu miros de cafea si ciorapi in picioare, de paine proaspata pe un covor de frunze, de must si ciorba portocalie de dovleac, de lume calda si zambitoare, de oameni melancolici si blanzi, de pregatirea pentru treaba aia nasoala de vine cu alb, stele de gheata si schiuri, de vanticel si ploaie sub un acoperis subred in parc, de paduri pline de crengi uscate ce trosnesc pe sub talpi, de inserari devreme si ceaiuri sub patura pe balcon, de dimineti obosite si ude si incetosate, de cartofi copti si placinta cu branza, de fapt...cred ca de luna in care m'am nascut

motiv pentru care m'am imbuteliat intr'o canistra cu pudoare coloristica cu tenta ruginie