functioneaza asa: calendarul se apropie de sfarsit. e frig. a plouat cat a plouat, s'a oprit dupa cateva zile, o saptamana. apoi a inceput sa fie soare. si frig. frig tare. cu ceva destul sub zero. apoi a inceput sa ninga. atat. si brusc, din zeama indecisa purtata de vant in colo si'n coace, in stropi marunti, cu gandurile la barurile de seara, cu bere si vin, nimicuri strabatand cutia craniana in cautare de nici o destinatie, din manusi si geaca doar de frig, si bocanci pentru apa, cenusiu in cer si cateodata portocaliu in punct care se misca, in spatele norilor, cum ziceam, din toate astea, brusc...gata. stop. e alb. e pauza. nimeni nu mai e incruntat sau deranjat de vant. pentru ca nu mai e. toti zambim tamp. suntem pentru o clipa muti. ne uitam la fulgi cum cad lin. si se astern peste o veselie calda. in pieptul fiecaruia se vede o flacara. atat.
