sau paşte pe bicicleta. sau cum am luat'o eu pe ţiţi la plimbare. sau paştele meu 1,2,3. sau 1,2,3,4. sau orice altceva
am aflat catre jumatatea saptamanii trecute ca am un week-end prelungit. la intrebarea unei colege "ce faci in we asta prelungit", am raspuns "da' ce, avem un we prelungit?"
apoi mi'am raspuns mie. vreau sa plec. n'am stiut initial unde, nici cu cine, nici nimic altceva. m'am dumirit apoi ca e si pastele. asta cu pastele o dezbat in alt asternut de ganduri.
dupa scotia de anul trecut, am zis ca trebuie sa mai incerc. trebuie sa mai merg, trebuie sa mai fac, trebuie sa ma zbat. am intrebat niste oameni daca au chef sa mearga cu nebunul. unii au zis da, altii au zis unde? aveam in cap un singur cuvant-destinatie: sud. le'am spus, mergem catre sud.
am avut 2-3 zile la dispozitie sa caut informatii, harti, eventual campinguri. am amanat pana in ultimul moment, cand, evident ca nu am facut nimic. in seara dinaintea plecarii, din intamplare aveam o sticla de vin in frigider. si cautand habar nu am ce printre rafturi, m'am dat la toata sticla de vin, catinel catinel. apoi mi'am facut bagajele, in acelasi ritm catinicesc. nu in ultimul rand, am cautat multa informatie pe internet, dar, din motive obiective mi'a fost foarte greu accesibila, motiv pentru care am sfarsit prin a avea cele doua harti din imaginile alaturate.
nu mare mi'a fost mirarea cand am vazut ca ceasul bate catre 2 si ceva iar eu inca ma gandeam oare daca mi'am luat toate cele trebuincioase. am renuntat la orice alte pasiuni, am facut niste bucati de sandvisuri pentru a doua zi pe drum, si'am tras oblonul.
ziua 1
planul initial era sa plecam cu trenul de 09:03 catre maastricht. l'am sucit apoi catre 09:30, iar ulterior catre magnificul 10:03. pentru ca nu am unde sa o tin pe ţiţi la loc sigur in fata casei, o parasesc in garajul de la scoala. pai, trezit de pe la 8 si ceva, repede repede m'am pregatit sao fug sa o recuperez pe mai sus mentionata, adus'o acasa, carat gentile, bidoanele cu apa si suc, sandvisuri, si cam tot ce mai incape intr'o imaginatie bolnava a subsemnatului, si m'am apucat sa o incarc pe ţiţi.
am realizat ca am uitat aparatul foto. fug repede sus dupa el, alerg ca tembelul catre gara, dezechilibru maxim pe bicicleta, toate cele de'mi atarnau de gat ma strangeau, telefonul suna, iar eu ratam trenul de 10:03. inca ma intreb cum, dar am ajuns pe peron la timp. foarte frumos. am inceput. stiam ca trebuie sa schimbam trenul in eindhoven. eh, mare scofala. asta am si facut. problema a fost ca, acel tren de l'am schimbat noi in eindhoven era compus din doua trenuri. cel din fata, care mergea spre maastricht, cel din spate, in care eram noi, care mergea in alta parte, habar nu am unde. pam pam. stand noi linistiti si asteptand sa plece trenul, ne aude o tanti de pe scaunul de langa vorbind, ca maastricht, ca de ce nu mai pleaca trenul, etc. unul dintre noi dormea. ne spune tanti ca trenul nostru era de fapt jumatatea din fata a trenului. pfiu...repede sa ne dam jos pana nu pleaca asta spre mama dracu'
il trezim repede pe P, si hai sa sarim din tren. 4 biciclete, o gramada de bagaje, trenul aproape pleca. am reusit sa le dam jos pe toate la timp. ne'a intrebat nasu din capatul peronului, prin semne: boilor, gata, v'ati dat jos? eu imi aprind o tigara, P se plimba cu bicicleta pe peron.
vine o tanti la noi, si ne spune asa (intai prin semne): nu avem voie sa mergem pe bicicleta pe peron, 50E amenda, iar eu nu am voie sa fumez acolo, decat la capatul peronului, 70E amenda. pai, simplu, eu merg spre capatul peronului, P se da jos. le intreb cand e urmatorul tren catre maastricht. mi se spune: asta e, care tocmai a trecut pe langa noi. dar opreste tocmai in capatul peronului. bun, sprinteaza pana la biciclete, ia bagajele in gura, fugi pe langa bicicleta spre tren. interesant a fost ca unul dintre noi nu avea frana pe spate (am reparat'o in maastricht), deci frana de la mana dreapta. cand fugeam dupa tren, el a apucat o geanta in mana stanga (unde era singura frana functionala). restul e poveste cum am prins trenul, dar l'am prins.
am fost usor surprins ca la tot tambalaul asta fiind nevoiti sa ridicam bicicletele de ici colo, d'abia reuseam sa le desrindem 10 cm de la sol. erau oarece grele. ajunsi in maastricht, ne'am oprint la 100m de gara sa vedem in ce directie trebuie sa ne indreptam. am vazut primul semn: belgia. aha! intr'acolo ne vom indrepta. apoi am reparat frana, am fumat si ne'am bucurat de norii ce veneau spre noi.
am pornit la drum, urmarind din loc in loc indicatoarele pana le'am pierdut. si apoi ne'am pierdut si noi. am taiat'o la un moment dat printr'un parc, le'am gasit, si pana sa ne dam seama ce si cum, eram deja in belgia langa un canal imens. ne'am gandit ca trebuie sa urmarim canalul.
dupa nu foarte mult timp de mers de'a lungul canalului, ne'am oprit si am mancat, ne'am bucurat de soare, si de mai tot ce era prin jur. am inteles si de la alti oameni ca acela est canalul ce ne va duce in liege.
am pornit din nou la drum, care ne'a dus intr'un final in orasul magic. trebuie sa recunosc ca, desi nu am calatorit atat de mult, liege este unul dintre cele mai urate orase pe care le'am vazut in viata mea de calator haotic.
ne'am bramburit prin oras, am intrebat intr'un final doua domnisoare unde este centrul minunatului oras. domnisoara aranjata de fel, ingrijita. asta pana cand a ridicat mana sa imi arate directia (intr'o engleza plastic frantuzita). moment in care am vazut cel mai urat lucru din viata mea: o ditai padurea cret-spiralata la subratul ei. aaahhh..m'am panicat. am facut doi pasi in spate, i'am multumit. ea tot insista sa'mi explice. i'am zis, am inteles, multumim, o zi buna. aaaaaaaahhhh...brrr..
am ajuns in centru. toata petrecania in orasul magic nu mi'a adus in fata ochilor decat asa: multe fete frumoase, ingrijite, unele cu par, cei mai cocliti cocalari vazuti vreodata, un amalgam de cladiri ingrijit-urate-spoite-frumoase, un ghiveci. ne'am baut niste bere la o terasa cu greu gasita, apoi am spus sa plecam. noi nu vroiam decat spre sud. am reusit din prima sa iesim din centru, apoi spre sud. pfuai, perfect.
pana la un punct, cand, urmarind una din directiile de mai sus, am sfarsit pe o minunata panta, langa un magazinas. am intrat, am intrebat'o pe tanti unde e un camping in zona, ne'a sus ca nu stie, a cautat pe internet, in 20 de minute ne'a spus: prima la dreapta, apoi in varful dealului e un giratoriu, apoi dreapta, si in capat stanga. l'am gasit. en chateau!! un camping minunat. langa un castel. am ajuns, ne'am campat, am mancat si am baut, am vazut stele luminoase, ne'am bucurat.
ziua 2
a doua zi de dimineata tot intrebam in capming daca exista cineva care sa ne dea si noua o harta, sa ne uitam putin sa vedem daca trebuie sa facem stanga sau dreapta cand iesim din camping. un nene de la cortul de vis-a-vis intra in vorba cu noi, ne intreaba care e treaba cu noi, ce vrem, de unde venim, unde mergem. ne arata pe o copie xerox a unei harti mai mari unde trebuie sa mergem, stanga, dreapta, etc. ii multumim, dam sa plecam. ne intreaba unde mergem. umm...pai nu stim, probabil spre luxemburg. ne da harta lui, cu conditia sa i'o trimitem prin posta. apoi vin niste prieteni de'ai lui, si incep sa vorbeasca in flamanda despre cat de praf suntem noi, inconstienti. retarzi. vrem s'ajungem in luxemburg si nici harta nu avem. ii multumim si plecam.
am avut o usoara inspiratie sa nu imi iau ciorapi in picioare, ci direct adidasii. mi'am multumit in acea dup'amiaza mie personal pentru o idee atat de inspirata. ne uitam pe harta si vedem ce ocol aiurea am facut, doar pentru ca habar nu aveam unde eram. da, am mers nord in loc de sud asa cum ne propusesem. am biciclat o perioada, incepuse sa picure. ne'am oprit, am tras husele peste genti, i'am dat bice. s'a intetit putin. m'am oprit, mi'am pus fasul pe mine. s'a oprit si a iesit soarele. mi'a fost cald. mi l'am dat jos. dupa cateva farse de genul asta, am fost fix baiatul cu oaia si lupul.
nu la foarte multa distanta temporala a inceput sa ploua. brusc. si incet. am zis ca na, nu ne mai oprim ca o sa se opreasca. ei bine, de data asta nu s'a mai oprit. si a plouat cum mai rar am vazut sa ploua. eram intr'o coborare destul de lunga, cauciucuri de ploaie nu aveam, dezbracati eram, frig ne era. am ajuns intr'un final jos, intr'o localitate, ne'am bagat sub o umbreluta de la o cafenea, apoi ne'am bagat inauntru. eram 4 curci plouate. eam mascota cafenelei.
am mancat acolo cea mai buna tarta cu capsuni din viata. doua bucati. fata de acolo era o dulce. frumoasa. finuta. ne'am hotart incotro trebuie sa mergem, si haidam. in drum spre camping am gasit un supermarket. deschis!!! ne'am gasit cu oua rosii, piept de pui, branza, vin alb si rosu, alune, pe scurt: ace, brice si carice, lame si chiloti de dame.
am avut 2-3 zile la dispozitie sa caut informatii, harti, eventual campinguri. am amanat pana in ultimul moment, cand, evident ca nu am facut nimic. in seara dinaintea plecarii, din intamplare aveam o sticla de vin in frigider. si cautand habar nu am ce printre rafturi, m'am dat la toata sticla de vin, catinel catinel. apoi mi'am facut bagajele, in acelasi ritm catinicesc. nu in ultimul rand, am cautat multa informatie pe internet, dar, din motive obiective mi'a fost foarte greu accesibila, motiv pentru care am sfarsit prin a avea cele doua harti din imaginile alaturate.
nu mare mi'a fost mirarea cand am vazut ca ceasul bate catre 2 si ceva iar eu inca ma gandeam oare daca mi'am luat toate cele trebuincioase. am renuntat la orice alte pasiuni, am facut niste bucati de sandvisuri pentru a doua zi pe drum, si'am tras oblonul.
ziua 1
planul initial era sa plecam cu trenul de 09:03 catre maastricht. l'am sucit apoi catre 09:30, iar ulterior catre magnificul 10:03. pentru ca nu am unde sa o tin pe ţiţi la loc sigur in fata casei, o parasesc in garajul de la scoala. pai, trezit de pe la 8 si ceva, repede repede m'am pregatit sao fug sa o recuperez pe mai sus mentionata, adus'o acasa, carat gentile, bidoanele cu apa si suc, sandvisuri, si cam tot ce mai incape intr'o imaginatie bolnava a subsemnatului, si m'am apucat sa o incarc pe ţiţi.
il trezim repede pe P, si hai sa sarim din tren. 4 biciclete, o gramada de bagaje, trenul aproape pleca. am reusit sa le dam jos pe toate la timp. ne'a intrebat nasu din capatul peronului, prin semne: boilor, gata, v'ati dat jos? eu imi aprind o tigara, P se plimba cu bicicleta pe peron.
vine o tanti la noi, si ne spune asa (intai prin semne): nu avem voie sa mergem pe bicicleta pe peron, 50E amenda, iar eu nu am voie sa fumez acolo, decat la capatul peronului, 70E amenda. pai, simplu, eu merg spre capatul peronului, P se da jos. le intreb cand e urmatorul tren catre maastricht. mi se spune: asta e, care tocmai a trecut pe langa noi. dar opreste tocmai in capatul peronului. bun, sprinteaza pana la biciclete, ia bagajele in gura, fugi pe langa bicicleta spre tren. interesant a fost ca unul dintre noi nu avea frana pe spate (am reparat'o in maastricht), deci frana de la mana dreapta. cand fugeam dupa tren, el a apucat o geanta in mana stanga (unde era singura frana functionala). restul e poveste cum am prins trenul, dar l'am prins.
am fost usor surprins ca la tot tambalaul asta fiind nevoiti sa ridicam bicicletele de ici colo, d'abia reuseam sa le desrindem 10 cm de la sol. erau oarece grele. ajunsi in maastricht, ne'am oprint la 100m de gara sa vedem in ce directie trebuie sa ne indreptam. am vazut primul semn: belgia. aha! intr'acolo ne vom indrepta. apoi am reparat frana, am fumat si ne'am bucurat de norii ce veneau spre noi.
am pornit la drum, urmarind din loc in loc indicatoarele pana le'am pierdut. si apoi ne'am pierdut si noi. am taiat'o la un moment dat printr'un parc, le'am gasit, si pana sa ne dam seama ce si cum, eram deja in belgia langa un canal imens. ne'am gandit ca trebuie sa urmarim canalul.
am pornit din nou la drum, care ne'a dus intr'un final in orasul magic. trebuie sa recunosc ca, desi nu am calatorit atat de mult, liege este unul dintre cele mai urate orase pe care le'am vazut in viata mea de calator haotic.
ne'am bramburit prin oras, am intrebat intr'un final doua domnisoare unde este centrul minunatului oras. domnisoara aranjata de fel, ingrijita. asta pana cand a ridicat mana sa imi arate directia (intr'o engleza plastic frantuzita). moment in care am vazut cel mai urat lucru din viata mea: o ditai padurea cret-spiralata la subratul ei. aaahhh..m'am panicat. am facut doi pasi in spate, i'am multumit. ea tot insista sa'mi explice. i'am zis, am inteles, multumim, o zi buna. aaaaaaaahhhh...brrr..
am ajuns in centru. toata petrecania in orasul magic nu mi'a adus in fata ochilor decat asa: multe fete frumoase, ingrijite, unele cu par, cei mai cocliti cocalari vazuti vreodata, un amalgam de cladiri ingrijit-urate-spoite-frumoase, un ghiveci. ne'am baut niste bere la o terasa cu greu gasita, apoi am spus sa plecam. noi nu vroiam decat spre sud. am reusit din prima sa iesim din centru, apoi spre sud. pfuai, perfect.
pana la un punct, cand, urmarind una din directiile de mai sus, am sfarsit pe o minunata panta, langa un magazinas. am intrat, am intrebat'o pe tanti unde e un camping in zona, ne'a sus ca nu stie, a cautat pe internet, in 20 de minute ne'a spus: prima la dreapta, apoi in varful dealului e un giratoriu, apoi dreapta, si in capat stanga. l'am gasit. en chateau!! un camping minunat. langa un castel. am ajuns, ne'am campat, am mancat si am baut, am vazut stele luminoase, ne'am bucurat.
ziua 2
a doua zi de dimineata tot intrebam in capming daca exista cineva care sa ne dea si noua o harta, sa ne uitam putin sa vedem daca trebuie sa facem stanga sau dreapta cand iesim din camping. un nene de la cortul de vis-a-vis intra in vorba cu noi, ne intreaba care e treaba cu noi, ce vrem, de unde venim, unde mergem. ne arata pe o copie xerox a unei harti mai mari unde trebuie sa mergem, stanga, dreapta, etc. ii multumim, dam sa plecam. ne intreaba unde mergem. umm...pai nu stim, probabil spre luxemburg. ne da harta lui, cu conditia sa i'o trimitem prin posta. apoi vin niste prieteni de'ai lui, si incep sa vorbeasca in flamanda despre cat de praf suntem noi, inconstienti. retarzi. vrem s'ajungem in luxemburg si nici harta nu avem. ii multumim si plecam.
am avut o usoara inspiratie sa nu imi iau ciorapi in picioare, ci direct adidasii. mi'am multumit in acea dup'amiaza mie personal pentru o idee atat de inspirata. ne uitam pe harta si vedem ce ocol aiurea am facut, doar pentru ca habar nu aveam unde eram. da, am mers nord in loc de sud asa cum ne propusesem. am biciclat o perioada, incepuse sa picure. ne'am oprit, am tras husele peste genti, i'am dat bice. s'a intetit putin. m'am oprit, mi'am pus fasul pe mine. s'a oprit si a iesit soarele. mi'a fost cald. mi l'am dat jos. dupa cateva farse de genul asta, am fost fix baiatul cu oaia si lupul.
nu la foarte multa distanta temporala a inceput sa ploua. brusc. si incet. am zis ca na, nu ne mai oprim ca o sa se opreasca. ei bine, de data asta nu s'a mai oprit. si a plouat cum mai rar am vazut sa ploua. eram intr'o coborare destul de lunga, cauciucuri de ploaie nu aveam, dezbracati eram, frig ne era. am ajuns intr'un final jos, intr'o localitate, ne'am bagat sub o umbreluta de la o cafenea, apoi ne'am bagat inauntru. eram 4 curci plouate. eam mascota cafenelei.
am mancat acolo cea mai buna tarta cu capsuni din viata. doua bucati. fata de acolo era o dulce. frumoasa. finuta. ne'am hotart incotro trebuie sa mergem, si haidam. in drum spre camping am gasit un supermarket. deschis!!! ne'am gasit cu oua rosii, piept de pui, branza, vin alb si rosu, alune, pe scurt: ace, brice si carice, lame si chiloti de dame.
ne'am gasit campingul unde am poposit, si ne'am facut de departe cea mai speciala masa de pasti. sau de paste. sau de 4 zile libere. ne'am linistit, am apucat sa scriu pe o foaie de hartie la lumina frontalei, pe izopren, niste ganduri. ne'am pus intr'o oarecare ordine pseudo-haotica hainele sau ce'o fi fost de era ud pe noi. le'am atarnat de biciclete.
ziua 3
am pornit ceva mai mult disciplinati si organizati. am biciclat bine. a mers treaba unsa. ne'am bucurat de soare, am mancat inghetata. am baut apa rece. un drum excelent.
spre surprinderea noastra am intrat in luxemburg. braavoooo. fara aventuri, fara nimic. dupa intalnirea semnului cu minunata luxemburgheza, am gasit vaca!!! cocotata. am vrut sa ne urcam la ea, insa B a sesizat ca gardul este electrificat. l'a piscat. cu atentie atunci, tot am prins'o pe ea pe vaca, mama ei de treaba!
am continuat. peisaje pline si vesele. la un moment dat, ne'am oprit sa mancam (cred) ceva, intr'o benzinarie. iarasi, o idee extrem de inspirata. pentru ca, ne'am oprit, ne'am mancat, ne'am tras in poza. a inceput usor sa picure, ne'am bagat sub copertina. cat ne'am pregatit de plecare a trecut la soare pe deasupra. numai ca, la ceva kilometri in fata totul arata de parca trecuse cea mai mare ploaie p'acolo. deci, da! asa da! am intrat in luxemburg cum trebuie. alte masini, alte drumuri, alte masini si alte drumuri. am ramas socati de pretul benzinei in prima benzinarie unde ne'am oprit.
am tot biciclat soimareste (in ziua 3 am biciclat cel mai mult) prin satuce, localitati, campuri galbene. am fost la un pas sa ajungem si pe autostrada. ne'am prins la timp, pfiu. mare parte din drum am mers pe un drum european, si eu cel putin ma enervam la culme cand unii dintre soferii cei imbecili ne tot claxonau. sa fie la ei acasa.
am trecut si printr'un bar de negri in adevaratul sens al cuvantului. deloc nu m'am simtit cum trebuie, din contra, am simtit mii de perechi de ochi in ceafa. de pe drum am vazut la un moment dat in dreapta un fum maroniu inchis, chiar ma intrebam ce s'a intamplat. ei bine, urmatorul camping (cel mai tare camping pe care l'am vazut vreodata) pe care l'am gasit in primul oras, la vreo 20 km de luxemburg (oras) era fix langa locul de unde iesea fum. o gramada de pompieri, dubiosi si perechi de prosti.
ziua 4
ne'am mobilizat si mai bine si mai repede. la 12 ne plimbam prin oras. cautam gara. eram cumva convinsi ca o sa gasim un tren (nicidecum 6!!!) care sa ne duca inapoi acasa, si chiar la o ora decenta, catre seara. ei bine, prima si aparent singura solutie pe care o aveam sa plecam de acolo era sa luam nu stiu cate autobuze, pentru ca nu mergeau trenurile. umm...pai nu e bine. ii spun domnisoarei cu ochi albastri si zambet magic de la ghiseu ca nu putem, avem 4 biciclete si o gramada de bagaje, nu ne ia nici un autobuz.
se da peste cap si ne spune verdictul: singura sansa de a pleca cu trenul de acolo era un intercity de bruxelles pe care trebuie sa il schimbam cu alt intercity in namuur catre liege, ca mai apoi sa luam un personal catre maastricht, de unde luam un intercity catre utrecht, urmat de unul catre haga, si intr'un final, unul catre delft. pfiu..cam complicat, da' hai, daca e singura varianta, aia e! din pacate (sau din fericire) nu am avut decat 2 ore si ceva sa ma bucur de oras.
m'am bucurat din plin de bere, fete frumoase, flori, oameni zambind, un oras plin de frumos. am sa revin in orasul ala musai. trebuie, este imperativ necesar. ne'am indreptat apoi catre gara, am
ajuns. nasu ne vede cu bicicletele, ne cheama cu el. eu in
gandul meu "stai frate, ca stiu si io unde sa merg, recunoscsemnele alea de biciclete pe usi, ce dracului". ne deschide o usa la nivelul peronului, si intram intr'un vagon unde mi'au cazut chilotii instant. era un vagon doar pentru biciclete. scaune rabatabile, centuri din perete cu care sa iti legi bicicleta....deci se poate...aham...si uite'asa noi 4 crai in vagon eram regi.
intre timp s'a umplut vagonul, dar pana sa se umple ne'am tinut de glume cu oameni frumosi. am ajuns in liege, trebuia sa schimbam de la peronul X la peronul Y. habar nu aveam unde e cine, care, cand, si mai ales pentru cat timp. dupa un trambalat cu bicicletele pe scarile rulante ajungem la tren. evident alergam dupa tren. nasul ne grabea de mama focului ca el trebuie sa plece. stai bai nene sa'mi pun bicicleta, ce'ai innebunit de tot?!?!?!!!! ne'am urcat cu chiu cu vai, storciti, transpirati, insetati si nervosi (eu cel putin maxim). nasu' un gras (aparent) infect, transpirat, cu batista in soseta stanga, cu o palarie care nu'i incapea pe cap. usruz, libidinos si furnicacios. ne'am imprietenit oarecum pe drum. n'am insistat totusi.
ajungem in liege. din nou. de data asta mi'au mai cazut o data chilotii cand am vazut gara de acolo. deci care va sa zica aveti ma si voi, oameni care aveti par la subrat, ceva frumos in orasul asta infect. buuun, hai la tren. jbang!! am vazut trenul. am zis ca e o gluma prima data. nasu' ne'a incurajat sa ne urcam in el. pff....ati vazut vreodata metroul din new york (asa in poze macar)? vagoane patratoase, incredibil de vechi, cu manivele la usi (in timp ce in primul aveam butoane si senzori), plin de graffiti, cu oameni mai dubiosi decat cocalarii din liege. ne era frica sa nu ne fure bicicletele desi erau incuiate.
apoi au urmat pe rand, trenul de utrecht si haga. evident ca a trebuit sa schimbam si cele 15 peroane la utrecht, si dai si trage de miile de kile de biciclete pe scarile interminabile. din nou evident ca cele rulante erau inciorchinite de sute de oameni din toate trenurile. nimeni nu stia ca noi avem 2 minute sa prindem niste alte trenuri. iar am biciclat in gara pe peroane (bine ca nu ne'a vazut nimeni ca sigur ne luam vreo niste amenzi), dar l'am prins pana la urma. numai cand am ajuns in haga am avut vreo 10 minute intre trenuri. intr'un final ne'am imbarcat, destinatia delft!
cu putin timp inainte sa ajungem m'am urcat pe bicicleta, in tren, asteptand numai sa se deschida usile sa ies dracului odata afara, ca nu mai suportam. si'am iesit. si'am ajuns si acasa. si'am gasit zaharul cu cafea de pe podea. dar asta intr'un alt episod.
o colectie mai mare de poze o gasiti, dupa cum v'am obisnuit aici. restul e poveste. un paste'n 10 va doresc la anul!
ah, 3 pentru 3 tari, 4 pentru 4 oameni, 1000 pentru o mie de ganduri
am tot biciclat soimareste (in ziua 3 am biciclat cel mai mult) prin satuce, localitati, campuri galbene. am fost la un pas sa ajungem si pe autostrada. ne'am prins la timp, pfiu. mare parte din drum am mers pe un drum european, si eu cel putin ma enervam la culme cand unii dintre soferii cei imbecili ne tot claxonau. sa fie la ei acasa.
am trecut si printr'un bar de negri in adevaratul sens al cuvantului. deloc nu m'am simtit cum trebuie, din contra, am simtit mii de perechi de ochi in ceafa. de pe drum am vazut la un moment dat in dreapta un fum maroniu inchis, chiar ma intrebam ce s'a intamplat. ei bine, urmatorul camping (cel mai tare camping pe care l'am vazut vreodata) pe care l'am gasit in primul oras, la vreo 20 km de luxemburg (oras) era fix langa locul de unde iesea fum. o gramada de pompieri, dubiosi si perechi de prosti.
ziua 4
ne'am mobilizat si mai bine si mai repede. la 12 ne plimbam prin oras. cautam gara. eram cumva convinsi ca o sa gasim un tren (nicidecum 6!!!) care sa ne duca inapoi acasa, si chiar la o ora decenta, catre seara. ei bine, prima si aparent singura solutie pe care o aveam sa plecam de acolo era sa luam nu stiu cate autobuze, pentru ca nu mergeau trenurile. umm...pai nu e bine. ii spun domnisoarei cu ochi albastri si zambet magic de la ghiseu ca nu putem, avem 4 biciclete si o gramada de bagaje, nu ne ia nici un autobuz.
se da peste cap si ne spune verdictul: singura sansa de a pleca cu trenul de acolo era un intercity de bruxelles pe care trebuie sa il schimbam cu alt intercity in namuur catre liege, ca mai apoi sa luam un personal catre maastricht, de unde luam un intercity catre utrecht, urmat de unul catre haga, si intr'un final, unul catre delft. pfiu..cam complicat, da' hai, daca e singura varianta, aia e! din pacate (sau din fericire) nu am avut decat 2 ore si ceva sa ma bucur de oras.
intre timp s'a umplut vagonul, dar pana sa se umple ne'am tinut de glume cu oameni frumosi. am ajuns in liege, trebuia sa schimbam de la peronul X la peronul Y. habar nu aveam unde e cine, care, cand, si mai ales pentru cat timp. dupa un trambalat cu bicicletele pe scarile rulante ajungem la tren. evident alergam dupa tren. nasul ne grabea de mama focului ca el trebuie sa plece. stai bai nene sa'mi pun bicicleta, ce'ai innebunit de tot?!?!?!!!! ne'am urcat cu chiu cu vai, storciti, transpirati, insetati si nervosi (eu cel putin maxim). nasu' un gras (aparent) infect, transpirat, cu batista in soseta stanga, cu o palarie care nu'i incapea pe cap. usruz, libidinos si furnicacios. ne'am imprietenit oarecum pe drum. n'am insistat totusi.
ajungem in liege. din nou. de data asta mi'au mai cazut o data chilotii cand am vazut gara de acolo. deci care va sa zica aveti ma si voi, oameni care aveti par la subrat, ceva frumos in orasul asta infect. buuun, hai la tren. jbang!! am vazut trenul. am zis ca e o gluma prima data. nasu' ne'a incurajat sa ne urcam in el. pff....ati vazut vreodata metroul din new york (asa in poze macar)? vagoane patratoase, incredibil de vechi, cu manivele la usi (in timp ce in primul aveam butoane si senzori), plin de graffiti, cu oameni mai dubiosi decat cocalarii din liege. ne era frica sa nu ne fure bicicletele desi erau incuiate.
apoi au urmat pe rand, trenul de utrecht si haga. evident ca a trebuit sa schimbam si cele 15 peroane la utrecht, si dai si trage de miile de kile de biciclete pe scarile interminabile. din nou evident ca cele rulante erau inciorchinite de sute de oameni din toate trenurile. nimeni nu stia ca noi avem 2 minute sa prindem niste alte trenuri. iar am biciclat in gara pe peroane (bine ca nu ne'a vazut nimeni ca sigur ne luam vreo niste amenzi), dar l'am prins pana la urma. numai cand am ajuns in haga am avut vreo 10 minute intre trenuri. intr'un final ne'am imbarcat, destinatia delft!
cu putin timp inainte sa ajungem m'am urcat pe bicicleta, in tren, asteptand numai sa se deschida usile sa ies dracului odata afara, ca nu mai suportam. si'am iesit. si'am ajuns si acasa. si'am gasit zaharul cu cafea de pe podea. dar asta intr'un alt episod.
o colectie mai mare de poze o gasiti, dupa cum v'am obisnuit aici. restul e poveste. un paste'n 10 va doresc la anul!
ah, 3 pentru 3 tari, 4 pentru 4 oameni, 1000 pentru o mie de ganduri
