va prezint povesti nemuritoare, fara noima, fara sens, cu legatura doar prin mine si fara legatura intre ele
1. pasarici la inaltime
pe nisipul unui mic teren de volei, o punga de chipsuri, desfacuta, mancata probabil. o pasare se apropie precaut de punga, vede ea ca mai e ceva inauntru de rontait. n'are tupeu sa'si bage capu' in punga, asa ca apuca punga de la partea inchisa, si o rastoarna pe nisip. apoi mananca ce a curs din ea. face operatiunea asta pana cand vede ca nu mai e nimic inauntru. apoi verifica vizual, se convinge ca intr'adevar nu mai e nimic, apoi pleaca. n'am stiut ca exista atata ingeniozitate in pasari
2. matanii la barman
cine a spus ca "cel mai usor sa iti dezvalui viata intima, frustrari resapate si efervescente inutile este sa mergi la un barman", a avut dreptate. astazi (spre exemplu) am aflat ca parintii unei dudui cu 2 copii (de 8 respectiv 11 ani) nu au venit pana acum la nici un concert de'al nepotilor. ce rusine!! cum se poate asa ceva??! da, intr'adevar, pacat. profesoara lor de muzica mi'a spus ca unii copii sunt chiar bine crescuti. iar un bunic mi'a spus ca pe el nu'l mai intereseaza de ce fac nepotii nu stiu cui
3. vietoke
nu vreti sa auziti oameni din vietnam cantand la karaoke. nu e rau, in principiu. au o muzica destul de relaxanta si care implicit m'a dus cu gandul la un lan de orez, eu fiind actorul principal. eram sigur ca ala este momentul in care trebuie sa merg sa culeg orez. mi se parea atat de natural. unii cantareti ai unor mari slagare internationale m'au facut in schimb sa imi caut dopurile de urechi, sa le indes cat mai adanc, si sa imi doresc sa am posibilitatea sa inchid urechile in acelasi fel in care inchid si ochii, atunci cand nu mai vreau sa vad ceva
4. curry cat casa
am observat (desi stiam deja!) ca importanta e gura. cat o ai de mare. si cu cat o ai mai mare, cu atat de avantajeaza pana cand de darama. la un moment dat pe scena in vietokele de mai sus, apare un domn indian, care canta hero a lui enrique. de mare ce'a avut gura, l'am auzit cu doate dopurile din urechile mele inchise. a fost groaznic. in schimb, avand o miscare scenica nemaiintalnita si o gura pe masura, a fost minunatul castigator al vietokelui. la scurt timp dupa desemnarea castigatorului s'a urcat pe "scena" o fatuca cu cea mai faina coafura pe care am vazut'o vreodata. apoi a inceput sa cante. si s'a facut liniste. si toti il cautau pe indian. disparuse.
