intr'una din diminetile trecute, s'a imbracat catalin la 4.957 ace. si cum, in stilu'mi caracteristic daca nu am probleme, imi fac, pornim la drum. de cu zile inainte s'a gandit el cam ce culori ar vrea sa poarte, ce camasi, cum sa le asorteze cu cravatele. s'a gandit el ca ar merge o camasa portocalie, o culoare puternica, cu personalitate. s'a mai gandit ca merge si una verde. sau galbena. sau mai bine o culoare aproape imposibil de descris. de asemenea puternica.
si'a calcat camasile, atentie, fara dunga la maneci. musai fara dunga. minunat. a sarit peste apret de data asta. si catalin a trebuit sa se trezeasca de dimineata, prezentarile incepeau de la 9. a incercat din rasputeri sa dezlipeasca genele cu levierele de bicicleta, lasate de cu seara panga pat. n'au dat nici un rezultat pana pe la 10 fara ceva.
si s'a imbracat, aranjat nodul de la cravata, nod dublu. si'a luat palaria pe cap. si nu avea castile in urechi, ca aici. mergea numai grabit sa ajunga la urmatoarele prezentari. dunga de la pantaloni il jena la genunchi, cravata il strangea de gat, bratarile de sub camasa voiau la aer, numai inelele erau fericite.
si, in graba lui murdara catre scoala, trece pe unde trece intotdeauna: 5 metri pe contrasensul biciclistilor. si in nici o dimineata nu vine nimeni din stanga. iar cu cei care vin din fata el se intelege din priviri. ei bine....atunci nu s'a mai intamplat.
v'am zis ca dimineata catalin este retard. intr'un mod extrem de bizar, un domn mai in varsta el asa, venea din stanga. catalin a crezut ca opreste. sincer si domnul a crezut ca opreste. ei bine...n'a oprit. si a incercat catalin sa franeze in timp ce'l ocolea, cautand franele de pe ghidon. care oricum nu sunt acolo.
apoi a incercat sa apese pe pedala inapoi, poate poate. n'a reusit din prima, nici din a doua, intr'un final a reusit. numai ca a apasat atat de tare, incat bicicleta s'a oprit. pantalonii alunecosi putin, parpalacul la fel, pai...in secunda doi catalin era gramada pe ghidon, cu unghiile date peste cap, cu picioarele undeva in spate tarsaindu'le, incercand din rasputeri sa nu se dezechilibreze prea tare.
si'a dat seama dupa vreo 5m de taras-grapis si stanga dreapta in balans cu epoleti, a reusit sa puna piciorul stang jos, in usoara miscare. si'a rupt un colt dintr'un pantof. si'a mai rupt o unghie. si'a mai dat geanta pe jos. bine ca n'a fost laptopul in ea.
apoi a zambit. apoi chiar a ras. intre timp, nenea balmajea de mama focului. a ajuns la prezentare la timp. cravata inca era la locul ei.
