am vazut niste papagali zburand neincetat (conform cantecului "ploo ne'ncetat cu mu*ie si cacat) de pe o creanga pe o craca. acuma ei erau colorati, si habar nu am ce se craceau ei prin pomi. culmea e ca nici frig nu le era. asta e o presupunere budista. sau, altfel spus, una din ideile alea scremute care in loc sa iasa pe o anume gaura, ies prin degete...
in alte ordini de idei fierte, treaba sta asa: despre femei nu stiu ca nu facem pipi impreuna. cu barbatii incercam sa tintim spre musca aia lipita pe pisoar. bine, separat si independent. dar se intampla uneori sa fim mai multi aliniati in linie tintind spre muste. un lucru m'a surprins: unii dintre ei dupa ce se pisa pe ele de muste ca tot acolo sunt, si nimeni nu le omoara, isi inchieie nasturii si ies afara. pai stai...nu ne spalam pe maini???? ne pisam asa pe ele de unghii? eu totusi cred ca sunt taiati la degete, si au auzit ei din batrani ca e bine sa te pisi pe rani, ca sa se vindece mai repede.
din aceeasi categorie a pulilor transpirate ma intreb oare femeile lor de ce nu se spala? oare o fi la fel si pentru ele, cand un el o mangaie pe fata ei, ea e familiara cu nuanta stridenta a reactiei chimice intre uretra si gingivita. nu ma mai intreb mai bine.
buun, mai departe dragii nostri, nu'i asa, deschidem in sfarsit buda de week'end. revenind totusi la meleagurile deloc intamplatoare si autiste, simt o bucurie prin toti porii de dimineata cand vad ca vizibilitatea ocularilor cotidieni nu creste peste nivelul de 10 metri, subsistenta tenului polar nu se dezminte in a acapara 7mm coloana de mercur pe centimetru patrat de frunte cu condens de circa 79g. ma intreb totusi randunelele ce fac?
acum ceva timp stateam la birou. se zice ca scaunele astea care au 5 puncte de sprijin (ai dreaq voi sa fiti, furati tot din budism.... 'tu'va'n muma'n cur asta si maine) sunt cele mai stabile. stabile...psihologic poate. tot incercand sa iau ceva din rucsac ce rezona cu biroul in spatele'mi, ma intind, ma intind, ma intind, pana simt cum rotile o iau razna. roti care se deplaseaza in directia opusa mie. si aterizez asa: cu degetul mic de la mana dreapta pe muchia de la plinta, cu podul palmei pe perete, cu ceafa in perete, cu genunchii intre scaun si birou, dar, DAAR cu castile pe urechi. moment in care: incercam sa ma ridic da' nu puteam ca eram blocat, radeam ca eram cu cracii in sus, usa de la birou era deschisa si habar nu am cine m'a vazut, in cap aveam o muzica...(nu mai stiu exact ce da' era buna rau candva - o sugea cu ochii deschisi si la final inghitea - asta nu e de la mine) si dadeam din cap.
nu la mult timp dupa aproape am cazut iarasi. de data asta am fost mai vigilent. doar m'am prefacut cum cad....si hop mana s'a prins.
momentan astept sa ninga. zurgalai frumosi, craciunite si buci. oferte de la magazine cu multe carti despre renastere, despre isusi, despre cine suntem si mai ales de ce, in ce constelatie ne cacam, cati ani lumina ne mai pisam, cate uretre are domnul boc si de ce pensiile s'au futut aaa, pardon, scurtat.
va salut cu deosebita stima, respect si multa consideratiune
in alte ordini de idei fierte, treaba sta asa: despre femei nu stiu ca nu facem pipi impreuna. cu barbatii incercam sa tintim spre musca aia lipita pe pisoar. bine, separat si independent. dar se intampla uneori sa fim mai multi aliniati in linie tintind spre muste. un lucru m'a surprins: unii dintre ei dupa ce se pisa pe ele de muste ca tot acolo sunt, si nimeni nu le omoara, isi inchieie nasturii si ies afara. pai stai...nu ne spalam pe maini???? ne pisam asa pe ele de unghii? eu totusi cred ca sunt taiati la degete, si au auzit ei din batrani ca e bine sa te pisi pe rani, ca sa se vindece mai repede.
din aceeasi categorie a pulilor transpirate ma intreb oare femeile lor de ce nu se spala? oare o fi la fel si pentru ele, cand un el o mangaie pe fata ei, ea e familiara cu nuanta stridenta a reactiei chimice intre uretra si gingivita. nu ma mai intreb mai bine.
buun, mai departe dragii nostri, nu'i asa, deschidem in sfarsit buda de week'end. revenind totusi la meleagurile deloc intamplatoare si autiste, simt o bucurie prin toti porii de dimineata cand vad ca vizibilitatea ocularilor cotidieni nu creste peste nivelul de 10 metri, subsistenta tenului polar nu se dezminte in a acapara 7mm coloana de mercur pe centimetru patrat de frunte cu condens de circa 79g. ma intreb totusi randunelele ce fac?
acum ceva timp stateam la birou. se zice ca scaunele astea care au 5 puncte de sprijin (ai dreaq voi sa fiti, furati tot din budism.... 'tu'va'n muma'n cur asta si maine) sunt cele mai stabile. stabile...psihologic poate. tot incercand sa iau ceva din rucsac ce rezona cu biroul in spatele'mi, ma intind, ma intind, ma intind, pana simt cum rotile o iau razna. roti care se deplaseaza in directia opusa mie. si aterizez asa: cu degetul mic de la mana dreapta pe muchia de la plinta, cu podul palmei pe perete, cu ceafa in perete, cu genunchii intre scaun si birou, dar, DAAR cu castile pe urechi. moment in care: incercam sa ma ridic da' nu puteam ca eram blocat, radeam ca eram cu cracii in sus, usa de la birou era deschisa si habar nu am cine m'a vazut, in cap aveam o muzica...(nu mai stiu exact ce da' era buna rau candva - o sugea cu ochii deschisi si la final inghitea - asta nu e de la mine) si dadeam din cap.
nu la mult timp dupa aproape am cazut iarasi. de data asta am fost mai vigilent. doar m'am prefacut cum cad....si hop mana s'a prins.
momentan astept sa ninga. zurgalai frumosi, craciunite si buci. oferte de la magazine cu multe carti despre renastere, despre isusi, despre cine suntem si mai ales de ce, in ce constelatie ne cacam, cati ani lumina ne mai pisam, cate uretre are domnul boc si de ce pensiile s'au futut aaa, pardon, scurtat.
va salut cu deosebita stima, respect si multa consideratiune
