dragii mei, nu'i asa, vi'o prezint pe cea de aseara cum ar veni, de pe drum. deci sa incepem zic.
aia e, cand te'apuca te'apuca. scrisul, zic. pai sa va zic, eram la momentul ala (sunt acum cand astern) in tren, spre casa cum ar veni. de plictiseala pe de o parte (mica) si de placere pe de alta parte (mare) citeam o carte. bine, asta e dupa ce m'am mutat in alt vagon, cand, din politete pentru ei si nervi cauciucati de intins pentru mine...n'am mai suportat. anume, ca fac o paranteza mica, stateam cumintel cand doi de'ai lor s'au asezat langa mine si iertat sa'mi fie, guițau de zor. in special ala din stanga mea, rotofei si frecuş-mânuș
dar revenind, mutat in alta parte citeam si radeam ca bou'! asta pana cand am observat ca 2 nasturi de la pantaloni erau deschisi. stiti voi, am fost la un moment dat in timpul zilei la baie, si aia e, i'am desfacut. i'oi fi inchis la loc sau nu....asta nu mai stiu. cert e ca acum is deschisi. tolanit pe scaun si cu cartea in mana, stau si ma intreb: sa'i inchid, sa ma prfac ca nu'i vad...un fel de daca stau is curva iar daca fug is proasta, asa mai bine fug si ma impiedic.
ei bine, am decis sa ii inchid. pana la momentul ala in care m'am hotarat sa'i inchid nu era nimeni in jur. ei bine....de indata ce mesteream la nasture sa se petreaca prin stransa gaurica de'i pereche, de indata ce'a trecut niste lume pe langa mine. s'au uitat la mine cam exact cum ma uit si eu pe geam. aia e, asa ca la noi, "aia e". mi'am incheiat cei doi nasturi si m'am apucat de povestit zambind. si'am povestit cu pixul pentru ca na'm nici un ajutor robotizat pseudo-acrilic, QWERTY pe numele lui.
cu sau fara QWERTY, acum is inchisi!!
