ce este oare o promisiune? sau ce avem noi in minte in momentul in care promitem ceva? nu stiu altii cum sunt, dar eu clar nu sunt asa. vorbeam zilele trecute cu o colega de departament, si la un moment dat imi ia pachetul de tigari de pe birou, se uita la el pe toate partile, da sa scoata o tigara din pachet, o pune la loc, apoi imi spune sa ii promit ca daca vreodata va vrea sa fumeze sa nu o las. ea nu fumeaza.
raspunsul meu a fost aproape instant: "o sa fac tot ce imi sta in putere sa nu iti dau vreo tigara, dar nu iti promit ca o sa fac asta". si de aici am inceput o discutie pseudo-filozofica despre ce inseamna tot cuvantul asta de fapt. pai in primul rand pentru mine inseamna un angajament profund. am promis foarte putin si de foarte putine ori in viata. tocmai pentru ca stiu ca daca nu reusesc sa imi tin promisiunea, intr'un fel cumva magic, mi se incarca extrem de tare constiinta. de ce....sincer habar nu am.
apoi imi spune colega ca in cultura ei, un om ipocrit ajunge in iad. iar un om e ipocrit atunci cand ajunge sa faca 3 lucruri: sa minta, sa nu isi tina promisiunea si sa te dezamageasca atunci cand crezi ca poti conta pe el. motiv pentru care si ei sunt destul de precauti cand promit ceva.
pai ia uite, asa fara nici o legatura, am ajuns amandoi la concluzia ca promisiunea asta e ceva mai mult decat un simplu angajament. atinge un nivel spiritual destul de inalt, iar incalcarea'i aduce dupa sine un fel de pedepse tot spirituale. voi promiteti?
in concluzie, promiti ca promiti? nu!
