de o gramada de ori ma intrebam cand eram mai mic (si in continuare ma intreb) cum ar fi daca:
ai un copil, si el invata sa vorbeasca. numai ca, il inveti sa spuna la masa, casa. sa spuna la bomboane, peste. sa spuna la palarie, aviator. si tot asa. si o sa ajunga sa vorbeasca, acel copil, exceptional.
apoi am vazut chestia asta in serialul ala, "twilight zone" (zona crepusculara), parca asa il cheama.
apoi, nu foarte demult ma intrebam eu, cum ar fi daca as putea sa imi incarc telefonul mobil, de exemplu, prin wireless. asa cum ai internet prin wireless, de ce nu ti'ai putea si incarca bateria de la lanterna wireless. am aflat in septembrie ca o universitate din espoo (helsinki) lucreza la asa ceva, si ca e destul de eficient, numai ca pe distante foarte foarte scurte.
inca o data, stau si ma intreb....oare cat din cat am visat eu, sau imi imaginam eu cand eram mic, au devenit deja realitate..
si tot ma gandesc la copilul care aviator mancare maslina, atat papuc migdale peste, iar incovoietor spahiu.
