marți, ianuarie 11, 2011

logodna, staniol si facebook

stimati consumatori,

tot stau eu si ma intreb de ceva vreme care este rolul inelului de logodna? dar intrarii "in relatie cu cineva" pe facebook? am sa incerc sa imi dau cu parerea despre, dar inainte de toate sustin ca sunt exact acelasi lucru. mai fac o precizare aici, exclud casatoria din ecuatie. poate am sa imi exprim io spiritualele'mi pareri despre ea, la un moment dat. 

pai, primirea unui inel de logodna reprezinta ceva material, din start. un link ce sustine ca respectiva este in relatie cu respectivul este de asemenea un materialism, dar in virtual de data asta. adica X-ulescu vrea sa arate lumii, sa dea de stire despre implinirile lui sufletesti. Y are de aratat inelul prietenleor. adica o concluzie simpla si putin superficiala este ca unul dintre motive pentru care aceste doua lucruri se intampla este sa aratam lumii (pentru facebook asta e cu siguranta un motiv primodrial).

acum, de ce vrem sa aratam lumii ce'am primit? care ar fi motivul? pentru ca, zic eu, mai important este ce simti si ce ai tu, nu ce ai de aratat. pentru ca daca ai intr'adevar, o sa se vada oricum, fara sa fie nevoie sa arati tu ceva. atunci de ce simti nevoia sa arati? pai nu cumva e o insatisfacere profunda a nevoilor de cautare a sufletului fiecaruia? nu cumva e o hranire  interioara a unui incomplet, folosind o falsa exteriorizare a unei neimpliniri inimoase? nu cumva e o frustrare a unor caramizi lipsa pe care in mod constient stii ca nu le vei gasi niciodata?

nu cumva cauti sa arati in mod public ca de fapt nu iti lipseste nici un biscuite in pachet, cand de fapt tu stii ca ciocolata pe care o vezi la unii intre biscuiti tu nu o ai, si nici n'o vei avea vreodata? nu cumva deschizi o umbrela contrafacuta dar care te protejeaza partial de ploaie, atat cat poate? desi sustii ca de fapt esti uscat? 

pai de ce trebuie sa arat eu, catalin, tuturor ca sunt fericit? ca de fapt asta presupune, uiteee, in sfarsit, sunt fericit. nu cumva ar trebui sa se vada asta pe fata mea in fiecare dimineata, cand vin la serviciu si am un zambet tamp pe fata, asa aparent inexplicabil? ma face oare sa zambesc mai mult un metal infasurat in jurul degetului? cred ca in loc, ma face mai mic pe interior.

sunt unele lucruri care trebuie sa se vada prin tine, nu tu sa le scoti la iveala. pentru ca atunci cand sunt scoase de tine, mai invelesti in staniol sa straluceasca mai mult. staniolul asta ajutator nu e decat un parfum fara miros pe care il folosesti dupa dus sa iti incanti suspinele reprimate in memoria parfumurilor folosite odinioara, datatoare de fiori si sperante.

nu mai bine folosim folie alimentara de plastic transparent, decat staniol? sau mai bine cumparam un parfum potrivit ph-ului pielii, si atunci va persista si convietui in zero lipsa de ciocolata intre biscuiti, sau caramizi pe fatada.

oricum ar fi, cateodata e greu sa fii realist si sa nu iti imbeti simturile cu apa rece. chiar daca nu iti face bine pe termen scurt. de aceea daca drumul pe care il urmezi ti se pare usor, schimba'l. nu esti e cel care trebuie.

succes!