interviu cu un calau

intr'o minunata (ca era minunata, cu cafea aburinda, jazz surd in timpane si soare printre gene) dimineata aud un fel de sonerie. nu'mi dau seama din prima ce era, oricum in primele 10-15 minute (cateodata chiar mai mult, desi sunt si dati cand e aproape inexistenta faza asta) dupa ce ma trezesc sunt retard. imi dau seama apoi ca e soneria unui telefon. mobilul il aveam langa mine, pe masa. nu suna el. pai atunci? eh, povestea pe scurt e asa: providerul de internet imi da si telefonie fixa. 

problema e ca eu nu folosesc telefonul fix, pana la momentul respectiv nici nu aveam aparatul. cu o seara inainte am gasit nu stiu exact cum un aparat, l'am conectat, nu prea stiu exact de ce. evident, a doua zi de dimineata, sambata mai precis a sunat. ala era sunetul de nu stiam de unde vine.

raspund, o doamna vorbeste intr'o alta limba. reusim pana la urma sa comunicam in asa fel incat sa inteleg si eu. urmeaza prima halebarda peste dinti: cum ati vrea sa...stiti dumneavoastra, dupa ce...pai..adica sa fiti ingropat sau ars? ridic telefonul care tocmai cazuse, imi dreg vocea, si o rog sa repete intrebarea. spre (deloc) surprinderea mea intrebarea a fost aceeasi.

ii raspund ca sincer nu m'am gandit niciodata la asta. dansa imi spune sa ma gandesc. dau un raspuns la intamplare. urmeaza o sabie mica in ureche: cati "invitati" as avea la moartea mea? pai...de asemenea nu stiu doamna. pai ganditi'va, 50, 300? pai..cred ca vreo 50, probabil. nu stiu...

trecem mai departe, la buzduganul in, ma scuzati, coaie: cum vreti sa calatoriti catre tara natala? sau poate vrei sa calatoriti in alta parte? pai...stai putin: sa calatoresc cu avionul, sau intr'un borcanas micut, inchis ermetic. in care pe langa un praf cenusiu (imi imaginez eu) s'ar mai amesteca niste argintarii ale defunctului.

apoi cate si mai cate acupuncturi neuronale: suferiti de vreo boala incurabila, sunteti parte al unui tratament cu steroizi mintali sau ginecologici, aveti parte de secretii dubioase in uter, si daca va cresc unghii mov. ma feream de toate intrebarile ca in matrix, sa am timp sa procesez rapid vreun scut halucinogenic. cateodata reuseam sa scap, alteori cortexul era incordat.

am aflat ulterior ca imi vor fi trimise niste hartii de completat. adica o asigurare de moarte. tot ulterior am aflat ca inmormantarile sunt scumpe. da' dumneavoastra doamna, aveti idee cat costa o viata? i'am urat un week'end pe masura asteptarilor (pe care oricum nu ar trebui sa le avem), si am inchis telefonul. apoi l'am deconectat si aruncat.

am zambit si mi'am continuat dimineata lenesa pe care o incepusem. poti sa fugi, dar de ascuns nu te poti ascunde. am zambit din nou, si am mai baut o cafea. 

calai cumsecade va doresc