miercuri, martie 30, 2011

bancheri în sentimente

mă gândeam astăzi în timp ce fumam o ţigară intr'o pauză că bancherii aceia de succes, care fac treaba bine, trebuie să aibe o viaţă sentimentală foarte nasoală. anume, ei au învăţat să nu îşi investească toţi banii în aceeaşi bancă. sau în aceeaşi companie. sau în acelaşi consorţiu. pentru că, anume dacă treaba se împute, rămân în fundul gol. 
  
motiv pentru care îmi imaginez că, deformaţi profesional fiind, nu şi'ar investi toate sentimentele intr'o singură persoană. după ce termin de imaginat, mă întreb câţi dintre noi sunt bancheri în sentimente. cred totuşi că mă întreb retoric 

chiloţii

îmi spune şi mie careva de ce băieţii din zilele noastre poartă pantalonii pe juma' de bucă? pentru că eu chiar vreau să văd chiloţii nimănui. mai ales că marea majoritate poartă chiloţi urâţi... 

experimentul doi

adica pur si simplu duminica mea



ei vs. noi

sâmbătă, martie 26, 2011

era odată ca nici o dacă

adică să citez din clasici: "nu mai este cum era, acum intră cum ieşea"

un jam de zile mari

ah, desigur, duminici inarpiate!

inca una

vineri, martie 25, 2011

nină industrială

adică nu ştiu câtă nină aţi îngurgitat până acum, dar am hotărât eu să dau pe post câte două pe zi. două nine pe zi. a se consuma cu şi despre interes, între mese mai ales

    

radio toţi

dintr'un acces de atruism vin si va aduc la cunostinta o sursa (in)epuizabila de muzica pe placul fiecaruia. ii cheama stereo mood si ii gasiti aici

joi, martie 24, 2011

invataturi culese cu cutitul


de pe la altii...

"Am invatat... ca nimeni nu este perfect... Pana cind nu te indragostesti...

Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!

Am invatat ...
ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta
persoana.

Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...
Pentru ca maine poate va trebui sa le retragi..

Am invatat ca un suras e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.

Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cate ceva.

Am invatat....
Ca atunci cand copilul tau
nou-nascut iti tine degetul in micul lui
pumn..... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ....ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei..

Am invatat ....
ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii.....
Cand sunt cerute si cand de ele depinde viata cuiva..

Am invatat : cu cat irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa fac. "

marți, martie 22, 2011

un alt fel

strâmb


experiment

adica lume cu idei care se plictiseste. si exponate cu capacitati. si echipamente simple. adica o insiruire de poze. adica de fapt ce fac prietenii cand se intalnesc. adica de fapt au zis ca se lasa de baut. adica de fapt hai la munca. adica de fapt era soare azi

pianu' betiv

nu am idee cati stiu despre tom waits. mie mi se pare o adevarata legenda vie. cred ca cea mai buna descriere a facut'o Daniel Durchholz as sounding "like it was soaked in a vat of bourbon, left hanging in the smokehouse for a few months, and then taken outside and run over with a car."

cateodata (destul de des bag seama) mi se pare ca m'am nascut intr'o perioada usor "gresita"...sa'mi fie cu iertar ca fac asemenea afirmatii dar...
 

duminică, martie 20, 2011

4 benzi de viata

in cele 9 luni de stat in burta mamii, iei viteza pe banda de accelerare. in momentul in care ai iesit din burta, intri implicit pe banda. viata e de fapt o autostrada. evoluezi incet incet din masina in masina, conditii cat mai bune de drum, si asa mai departe. ai o destinatie necunoscuta, doar mergi inainte. 

din cand in cand te alimentezi cu te miri ce. drumul e uneori neted, asfaltat, frumos, usor. alteori e cu multe curbe, suisuri, coborasuri, nici macar nu mai e asfalt. alte ori incerci o scurtatura...care merge, sau nu. oricum ar fi, e doar un singur mod de a afla. cunosti pe cineva, incepeti sa mergeti amandoi pe autostrada. daca se leaga prea multe lucruri, atunci intre masini apare o sufa. cand trage unul, cand trage celalalt. daca cumva cel din fata se satura, trage mai tare, sufa se rupe, te tamponezi cu cei de langa tine. uneori ajungi chiar pe contrasens. iesi sifonat. mergi la service, te repara cumva. uneori sunt mici avarii, alte ori sunt reparatii capitale.

cu anii te invechesti, ajungi sa schimbi piese. tot timpul asta, te indepti catre undeva. ajungi la un moment dat, intr'o dimineata, cand motorul nu mai porneste. vin altii, te culeg, te pun pe platforma, te duc la casare. autostrada, unde ma duci?

orasul si mintile mele

orasul cred ca ma spioneaza. ma vegheaza, ma asculta, ma intercepteaza. noaptea cand adorm cred ca imi intra in ganduri. se plimba nopti la rand prin capu'mi. apoi, din cand in cand imi mai da cate un semn ca stie ce simt. 

azi noapte spre exemplu, cu siguranta a dormit langa mine, si m'a privit toata noaptea. iar astazi de dimineata m'a intampinat cu soare. mi'a deschis usile de la balcon sa intre aer proaspat si raze calde de lumina. mi'a facut cafeaua de dimineata. mi'a adus canapeaua langa terasa sa ma pot bucura de curatenie. mi'a dat drumul la muzica, apoi mi'a pus pe o farfurie un ardei proaspat, o rosie, o felie de paine si una de branza.

dupa ceva timp m'a purtat prin piata, am strabatut'o pana la un loc mic si cochet unde un cuplu de asiatici detin un local plin cu bunatati. m'a readus in piata sa ma bucur de mancare, langa 3 baieti cu 3 chitari si 2 fete cu voci de aur. in drumul spre casa m'a atras intr'un bar unde 2 domni cantau un blus sincer si curat. 2 chitari. sublim. multe mi'a daruit orasul astazi. pacat doar ca...nu am...nu se poate mereu, uneori, aaa...cateodata nu...de fapt din pacate nu le poti avea pe toate.

fericirea

cred ca unul dintre metodele prin care poti sa masori fericirea, pe langa câini, este ce faci dimineata dupa ce te trezesti si te speli pe fata. anume sa zambesti. zambesti cand de'abia ai deschis ochii? zambesti dupa ce te'ai spalat pe fata, si te uiti in oglinda? chiar si (aparent) fara motiv.

timp in calupi

nu cumva marea majoritate a noastra contorizam timpul ce trece, nu in zile, minute sau secunde, ci in doua unitati de masura, trei calupi: timpul saptamanii, si week'end (care la randu'i are doua diviziuni: vineri seara, si restul)? sunt aproape convins ca pentru marea majoritate dintre noi, cum afirmam mai sus, avem prima parte: luni-vineri, vineri-seara, si restul-de-week'end. nu avem notiunea de lunea asta ma duc la teatru. miercurea viitoare merg la cinema. sambata viitoare plec la un maraton. nu, din pacate nu e asa. cred totusi ca ar trebui sa incepe sa divizam saptamana in 7 zile, nu in 3 calupi.

umm..aaa..pai..deci..

miercuri, martie 16, 2011

faţă de carte fără parte

- salut ma, ce faci?
- uite bine, tu?
- ce'ai facut aseara, n'ai venit, nu te'am vazut acolo?
- acolo unde?
- hai ma, la concert, a fost excelent!
- care concert ma?
- hai ma, nu stii?
- nu stiu ma, habar n'am ce zici
- hai ma ca ti'am dat pe face book.

eu imi aduc aminte de vremuri in care nu aveam telefon deloc. si mergeam unii la altii sa ne chemam afara. apoi am avut telefon fix. am vorbit de am topit firul. mi'a placut. apoi am avut telefon mobil. si mai fain. puteam sa ne sunam si conectam unii cu altii din (aproape) orice locatie. 

as vrea sincer sa ramana acolo. nu vreau sa mearga mai departe. as vrea ca daca cineva vrea sa ma anunte despre ceva, sa'mi trimita un mail, sau sa'mi dea un telefon. nu sa'mi trimita o invitatie pe face book.

pare'se in schimb, ca acum, singurul (sau cel putin cel preferat si cel mai des uzitat) mod in care iti intrebi prietenii ce faci, este pe o interfata web. nu la telefon, nu in fata, nu in mail, nu in sms. e si asta o treaba, pentru cine s'o fi integrat bine.

ma intreb cum ar fi fost daca colega mea mi'ar fi trimis un mesaj pe face book sa imi spuna ca are un paianjen mare in baie. probabil jumatate din prietenii ei i'ar fi dat sfaturi si link'uri despre cum sa il omoare, iar ceilalti i'ar fi trimisi porci, pisici si vaci pe mail, ca sa se ocupe de paianjen.

mie unul nu imi place asa. daca n'am fata de carte, n'am parte de multe. astept ca probabil intr'un viitor apropiat daca nu am udat capsunile din farm ville sa ma sanctioneze la munca. iar daca mi'au murit animalele sa fiu exilat direct.

am sa mor cu ei de gat, scriind scrisori, facand vizite neasteptate, si crescand flori adevarate in apartament!

luni, martie 14, 2011

ele vor, dar noi ce?

pentru ca mi'a dat o prietena o tema de gandire, am sa incerc sa raspund. cred eu asa: ca barbatii vor fete sincere langa ei. fete deloc superficiale. fete deloc complicate, ci complexe. ei nu vor sa auda: "iubitule, astazi sunt confuza, nu stiu ce vreau". baaietii mai vor ca fetele sa fie ceva mai hotarate in decizii, cand vine vorba de ei. vor fete frumoase pe dinauntru. vor fete care sa ii aprecieze pentru ceea ce au si simt atunci cand sunt langa ei. vor fete care sa se bucure de viata alaturi de ei, nu care sa incerce sa ii schimbe asa cum ar vrea ele de fapt sa fie ei. mai vor fete care sa nu ii ademeneasca spre un ac plin cu venin. mai vor fete care sa vada dincolo de aparente. de multe ori barbatii sunt porci. dar nu toti sunt porci. si din astia care sunt porci, nu toti fac asta intentionat. unii sunt provocati. n'am sa iau apararea barbatilor, pentru ca sunt intr'adevar porci. as vrea sa cred totusi, ca barbatii porci sunt exceptia, nu regula. desi..s'ar putea sa nu fie asa.   

mai vor baietii fete care sa nu ii puna sa aleaga. in general noua, baietilor, nu ne placem sa alegem. iar cand vine momentul sa facem asta, daca e viata care ne pune sa alegem, alegem. repede. dam cu banu, scoatem radical, tragem linie, si alegem. nu stam pe ganduri. cand vine momentul in care trebuie sa alegem ceva, pentru ca vor ele, situatia e ceva mai delicata. de multe ori e de bine. de multe ori, in schimb, da cu virgula. baietii vor fete care sa nu ii puna sa aleaga intre ele si prietenii lor. ei nu or sa le puna pe fete sa aleaga intre ei si prietenele lor.

baietii mai vor fete cochete. si nu ma refer la tocuri, nu la machiaj, nu la fuste scurte. se vede de la o posta cine are grija de ea si cine nu. cui ii pasa si cui ii e indiferent. dorinta absolut reciproca, si cu care sunt perfect de acord. 


mai vor baietii fete care sa stie cand sa se imbete si cand nu. mai vor baietii fete care atunci cand se muta cu ei, sa le transforme casa intr'un camin, nu intr'o sufragerie roz. mai vor beietii fete rabdatoare. pentru ca si noi suntem rabdatori la randul nostru. mai vor baietii fete care sa faca dragoste, nu sa se ..ma scuzati, stiti voi. mai vor baietii fete putin intelegatoare cand trebuie, si la momentele potrivite sa le dea niste cefe bine cuvenite.


mai presus de toate, baietii vor fete hotarate nu nesigure, sincere si comunicative. restul, sunt detalii.

care e treaba?!!??

care e treaba de tot mai multe formatii romanesti aparute pe piata recent, au inceput sa cante in engleza? ne face cantatul intr'o alta limba decat romana, mai frumosi, mai destepti, mai comerciali, mai artisti, mai buni, mai patrunzatori, cinstiti si sinceri?

duminică, martie 13, 2011

ochii, sufletul si arbitrul metafizic

ochii reprezinta oglinda sufletului, asa'i? inseamna ca atunci cand sufletul este injunghiat, picaturile de sange rezultate ies prin ochi sub forma de lacrimi. in plus, desi complet metafizic, el (sufletul) este atat de usor accesibil. mai mult, cred ca ar trebui sa existe  si un arbitru fizic de data asta, care sa actioneze obiectiv in metafizic. desigur, telul arbitrului fiind de a aduce constiinta sufletului, in parametri normali de functionare (date inaccesibile in fizic, stiute numai de ei, de arbitri).

de'aia plang oamenii.

sâmbătă, martie 12, 2011

la ei

ok, daca la ei ploua, macar avem parte de flori

vineri, martie 11, 2011

colega, paianjenul si baia

stateam aseara pe la 10 jumate in pat si meditam eu la conditiile omului, nevoile sale sociale, interactiunea cu mediul inconjurator, relatia cu oamenii care il inconjoara si alte derivatiuni pe diverse teme, si imi suna telefonul. ma uit, o colega de munca. m'a panicat putin. este genul de reactie pe care o ai cand primesti un telefon la o ora (putin) ciudata de la cineva care in mod normal nu te suna decat in timpul zilei. este genul de telefon care intr'o fractiune de secunda te face sa te gandesti la ceva rau. 

sunt prieteni care ma suna in miez de noapte si pur si simplu raspund, sunt in schimb alti oameni care daca suna la o ora putin iesita din comun.....clar e ceva! ma intreaba daca dorm. zic nu, de ce, ce s'a intamplat? umm...e un paianjen mare pe peretele din baia mea!! oh....ok, pai..umm..aah...aa..paai..da..da, cu siguranta trebuie salvat, omorat, eradicat, exmatriculat, expulzat sau pur si simplu facut sa dispara catre meleaguri mai prospere. 

ea tot asteapta in telefon. pai...da..adica...um..pai stii, cum sa iti spun, mie mi'e frica de mor de paienjeni. incepe sa rada de mine. ok, hai ca vin (pentru ca sta la 2 strazi de mine) in 10 minute. imi schimb hainele, si hai la drum. mananc o portocala inainte sa prind curaj, si un baton cu cereale ca sa am energie. apoi sa ma incalt. pai cu ce? nu imi trebuie incaltari performante care sa ma protejeze de lighioane? pai cei mai mari bocanci atunci sa ii iau. pai da, dar cu ce il omor? il voi omori (asa cum am vazut in toata viata mea, auzit din legende, si vazut pe la populatiile migratoare care au cucerit lumea) cu pantoful din dotare. deci nu pot sa imi iau bocancii, pentru ca au talpa creponata, si daca intra acolo cand incerc sa'l dobor, deci trebuie ceva cu talpa plata. dar daca "trece" prin talpa? deci nu tenisi, am luat cei mai butucanosi si rezistenti adidasi din dotare si am pornit la drum.

nu stiu exact de ce, dar imi este incredibil de frica de anumite (amarate) oratanii de prin lumea asta inconjuratoare. mie dati'mi balauri si palos sa ma bat cu ei, greuceni si zmei. dati'mi un sarpe, n'am sa pun mana pe el si sa ma joc cu el, dar am sa'l calc pe cap, si am sa'l dau cel putin afara din casa. dati'mi un catel agresiv, si am sa ma imprietenesc cu el. dati'mi un o lebada furioasa si'am sa ma descurc si cu ea. ei bine....puneti'mi un paianjen pe mine si lesin direct. aruncati un gandac inspre mine si ma dezintegrez instant. sau lasati'mi un fluture de noapte in camera sa il vad seara cand aprind lumina si ma fac una cu parchetul. inca o data, habar nu am de ce am frica asta de insecte mici, arahnide si alte oratanii. in fine.

ajung la colega, pam pam. imi dau geaca jos, ma descalt, iau unealta in mana si o intreb unde e balaurul. imi zice ca "l'a pierdut". era pe peretele din baie, langa oglinda, dar si'a intors privirea pentru cateva momente si a disparut. ea era cu aspiratorul in priza, cu teava indreptata pe perete. a incercat, zice ea, de cateva ori sa apropie teava de la aspirator (pornit evident), dar, cum se apropia putin, avea in minte tot felul de scenarii ca daca cumva sare de acolo, si in 2 secunde e pe mana ei?!? a renuntat deci sa ii mai faca ceva, si a inceput sa sune colegii si prietenii care stau pe langa ea. deci, here i am!

hai sa il cautam. are un mic raft langa oglinda. poate e in spatele lui. acum...va dati seama, eu  mut micul raft cu atata panica, ca nu care cumva sa'mi sara pe mana. il vad!!! e mare. cred ca avea amaratul 2-3 centimetri in diametru, fara picioroange. iau pantoful, ma pregatesc sa'l pleznesc. JBANG o data, JBANG de doua ori, JBANG de trei ori. l'am ratat. sincer habar nu am cum am reusit sa'l ratez. a fugit. era pe undeva pe jos. unde?!?? erau niste prosoape langa, iar pe rafturile de jos ale dulapiorului avea colega nush ce gentute de cosmetice si tot asa. 

pai...a fugit el pe jos pe undeva, da' unde s'a dus. ne uitam prin dulap asa de la distanta, nici o miscare. pe jos, nici atat. luam prosoapele la rand. da' nu cu mana, cu un bat. scuturam prosop cu prosop asteptand parca sa iasa gandacul bionic sa'mi ia glanda. nimic. colega ia gentutele si incepe sa caute in ele. fantastic tupeu frate. io n'as fi facut asta. in nici un caz. ok, deci unde s'a dus nemernicul????

imediat langa dulap, pe partea opusa oglinzii este draperia de la dus. o scutur si p'aia, tot nimic. ii zic colegei sa faca dus in chiuveta pentru ca noi nu il gasim, iar azi sa sune la pompieri, sa il gaseasca ei. mai caut ce mai caut, si il vad!! pam pam. la baza perdelei de la dus, era un mic prag, sa nu curga apa de la dus in baia propriu-zisa. vad nemernicia in colt. zic gata, al meu esti. tot de la distanta, iau pantoful si incerc sa il strivesc. pai el era ghemuit in colt. pantoful rotund, n'am putut sa ajung la el. 

cumva fuge din coltul ala, pe muchii pana ajunge in partea opusa a dusului. timp in care eu tot incercam sa il strivesc. tot n'am reusit. in coltul in care tocmai ajunsese, erau sampoane, geluri de dus si tot asa, el se ascundea acolo dupa. pfuai...ia'le la rand, unul cate unul, sa vedem unde e. la fel, daca se urca pe mana mea, io ajung in ziarele de a doua zi cu titlul: "un international a murit de atac de cord intr'o baie incercand sa omoare un paianjen", voi fi fost faimos. 

reusesc sa dau toate cele la o parte, il vad, e iarasi in colt. tot incercand sa il strivesc cu pantoful, vine colega cu teava de la aspirator, care era deja pornit. si il aspiram. gata. verificam sa nu care cumva sa nu fi ajuns in sacul de praf, mai lasam aspiratorul sa mearga ceva timp, apoi suntem (aproape) convinsi ca e in aspirator, gata.

ii urez colegei o seara faina, iar daca cumva am sa visez lighioane care ma fugaresc toata noaptea ca sa ma omoare, ea va fi de vina! plec acasa cu senzatia ca ceva se misca prin pantof. verific, nu e nimic. cand ajung acasa, ma schimb iarasi, si de asemenea iarasi am senzatia ca ceva se plimba pe picior. nu e iarasi nimic. intr'un final apoteotic adorm. n'am visat nimic. aflu in schimb ca a fost cutremur si tsunami in japonia. paianjenul ala e de vina.

va las cu o alta combinatie inedita: soneria, robinetele, postasul
ah, iar daca cumva aveti vreun paianjen, fluture de noapte, sau gandaci, va rog mult NU ma sunati. am sa vin din cauza de etica si moralitate, dar voi fi teribil infricosat. si inca ceva, tot masacrul aseara cred ca a durat vreo jumatate de ora...

joi, martie 10, 2011

apa de langa veceu

umm..nu prea stiu cum sa incep, asa ca am sa incep direct: sunt convins ca (aproape) toti dintre voi aveti un rezervor de apa deasupra (langa, in perete, undeva in proximitate) vasului de veceu. stateam si ma intrebam oare care o fi cantitatea optima de apa din acel rezervor, astfel incat, ma intelegeti, sa fie evacuate cele "ne-mai-trebuincioase" noua, dar in acelasi timp sa nu fie prea multa apa risipita. cat sa fie oare, 1 litru? 5 litri? 10? 15? si pun pariu ca apa respectiva provine din aceleasi tevi prin care tragem apa de ceai dimineata, sau de cafea.

veceuri chibzuite va doresc!

cap stang sau drept? - revine

cum va spuneam acum ceva timp despre cele doua emisfere ale creierului si ale danselor utilizari, am gasit si poza. uitati'va mai jos, si vedeti in ce sens se roteste dama, in sens ceasornic sau trigonometric? se roteste catre dreapta sau catre stanga?
 







miercuri, martie 09, 2011

clipa unui moment

inchid ochii si: simt un miros de praf umezit recent de o ploaie rapida si calda, simt pe fata o raza de soare care tocmai iese din ascunzis de dupa nori, aud niste pasari trecand in graba si grangurind, mai aud stropii ce se arunca pe asfalt feriti din calea unei biciclete care trece agale pe langa mine, simt o usoara adiere de vant care poarta cu ea un parfum enigmatic, mai simt un usor miros de iarba verde, mai aud un catel care latra undeva departe, si multe altele, dar, mai presus de orice, tot ce aud si vad, sunt comprimate intr'un moment




ps: varianta completa, de 5 minute se gaseste aici

luni, martie 07, 2011

daţi-mi-le înapoi

un luni de marţ

vintage 3 - cabana Malăieşti

Dragii mei,
Dupa cum probabil v-am obisnuit, am sa fac o povestire a ceea ce se cheama iesirea din scurt a celor cu idei. Dupa minunata zi de sambata....in care fiecare a facut ce a putut si, in special ne-am rafacut, adicatelea am mai dormit si noi ca de....ladita aia de bere si-a facut efectul, vine si sambata seara in care mergem la teatru. Dupe minunata piesa, pe care io as mai vedea-o de vreo 25 de ori, ajungem la mine, acuma.....cum sa ii zic io lu mama sa nu se streseze ca plec noaptea, pe ploaie cu masina....in fine, a trecut. Ajungem la D. asta dupa ce in prealabil l-am lasat la casile lui si pe Profu', si....usurel usurel, cu miscari de vaslas, cica furam gata. Intre timp, se pusese pe o ploaie frate.....de zile mari. Da' nu-i stres, daca-i musai cu placere. Culegem polenul din flori, adica pe D., pe Prof si pe Inginer, si ne punem muzica si muzichia si....rock on, dude!

Dupa ce plecam de la omâv, bagam niste carbuni, da' batea ceva la copita din dreapta fata....am vorbit cu calu' si cica era ok, si i-am dat fân...ca..de...trebuia si el rasfatat. Plecam cu gandul de a ajunge in Piatra Mare. Mare om, mare caracter ala care a zis ca Unde dai, si unde crapa....Noi am dat in Piatra Mare, sa vedem unde s-a crapat. Drumul foarte liber, noi si plopii de pe marginea drumului. Ajungem pe la 12 jumate....la Prof, ne familiarizam si noi (adicatelea EU) cu ligheanul cu apa de ploaie, care mi-a spalat degetelele (am calcat pe marginea lui, si....a fost intr-un mare fel, era refreshing apa aia), apoi hai sa mancam si noi ceva, nush de unde a aparut in camera o grasa....cu dop foarte romantic. Am beleuzit un pic pe acolo, am admirat cerul.....care...ne tot facea cu ochiul, luna cam incompleta, roua se completa foarte bine cu firele de iarba grase si sanatoase.

Si, uite asa, din vorba in vorba, ceasul zbiera ca un nenorocit, amplificandu-si pana la extrem toate mecanismele, poate poate...il observa cineva. Sincer nu stiu cand s-a facut de 3 si ceva, patru. Ursulica s-a retras in pestera de la etaj, iar io cu baietii am mai aberat gandit, nu gratis, si, ce sa vezi....s-a crapat in Malaiesti. Apoi, usurel usurel ne-am imprietenit pana la o relatie stabila si de lunga durata cu unu', ene parca il cheama. Dumunica de dimineata, m-a ciupit ceva de degetul mic de la mana stanga, am deschis ochii, si era Profu'. Trebuia sa plecam. Ne-am urcat pe cai, si, din loc in loc, am ajuns la Gura Diham. Ne-am luptat cu panta prostului - nu inteleg...ce cauta prostii pe munte? - ajungem in Diham ham, si....ne rasfatam cu ceai. Da' ce ceai frate......cred ca e cel mai bun ceai baut vreodata. In fine, castig un pariu cu Inginreu' pt accesul iarna pe omu, o mai lalaim (da' nu prea mult), si o luam iarasi din loc. Pe glajerie, frumos, noroi, dar frumos. Trecem raul, si...cica 2 ore pana sus. Si mergem, si mergem, si mergem, si mergem, si tot asa....drumul destul de imputit..asa cam pieptis. La un moment dat, ne-am oprit, ca ne era gandul numai la sticla aia de bere...ciucas..pfiu....parca simt cum mi se umezeste cerul gurii.

Si mergem frate...si tot asa..si, intr-un final glorios reusim sa ajungem si la Malaiesti. Nu stiu cum s-a intamplat, dar am reusit sa ocupam cred 4 banci pe acolo...parca am fi venit o turma de oameni. Privelistea....de nedescris.....peisajul....de mare angajament....ar trebui facuta o povestire numai despre asta....Ne apucam de foc, il aprindem, il gadilam...ca de'....nedescantat nu era bine. Micii....buni, nu comentez, da' se cam lipeau de gratar. Sa ne fi vazut cum stateam in fum, incercand sa intoarcem alea de pe gratar, salivand ca dupa cine stie ce bucata, asteptand momentul culminant cand ne satisfaceam intelectual. Aproape ca imi vine sa trec mai repede peste faza asta cu mancarea ptr ca simt ca parca ma roade un pic prin stomac. Dupa lupte seculare, cedam psihic, si ne apucam de mancat, desi pe gratar mai zaceau sangeranzi, bietii bolnavi, monstrii, victime ale razboilui, in chinuri groaznice, iar noi...stateam cu spatele nepasatori. Pestele era ceva mai fericit, ca doar...de...scapase de sapuneala compatriotilor din Sambata.

Din lipsa de sare ptr el, ne-au trecut tot felul de idei prin cap, si prin celelalte parti ale corpului, iar dupa masa, m-am intins un pic pe izopren, si am atipit. Se cam lasase frigul, si ma cam luase frigul. Da' m-a adus repede inapoi. Unul din salvamonti, se certa cu iarba...nush ce naiba avea cu saraca iarba, si de ce nu cadeau odata la pace. Frate da' ce cearta a fost. La plecare, incercam sa o luat pe Take, cine stie, poate poate scapam de glajerie. Limbile alea de zapada...ar fi trebuit sa fie spalate cu noul aqua fresh nu stiu cum, ala care te spala nu numani pe dinti, ci si pe intelegeti, pe limba. Era cam multa zapada, si in unele locuri ne era destul de greu sa pasim, si, in asemenea conditii ne-am intors.

Dupa ceva timp, a si inceput sa ploua, asa marunt. Adica scund. Adica pitic. M-am facut cameleon, adica broasca, adica soldat german, adica mi-am pus o pelerina de la D. Si, tot mergand noi asa....am ramas socati de cat de mult am putut sa urcam....si...bineinteles de cat am putut sa coboram :). Ajunsi intr-un final la Diham, dupa ce am injurat sincer glajeria, ploua, noroi - da' nu prea mult - cauciuc peste noi, transpiram, nu ne aeriseam, a fost asa un fel de sauna in conditii magistrale demna de invidiat. NB: nici nu stiti ce ati pierdut, voi astia care nu ati venit. Dupa ce iarasi ne-am dat in glume cu Dihamul, Ingneru' si cu Profu' discutau cu 2 beri, io am beut un ceai - in caz ca nu am precizat....cel mai bun ceai, si, am luat-o asa catinel catinel prin ceata pana in Gura Diham. Din vorba in gluma, si din tigara in potcoava, nu stiu sincer cand am ajuns jos. Ne-am schimbat, si....am pornit-o catre cashi.

Inchei iesirea din scurt a celor cu idei. Eu personal m-am simtit alaturi de ei personal, adica fiecare personal ptr el, dar si personal ptr ceilalti, ne-am si m-am si s-au si din ou ne-am extraodrinarement.


vintage 2 - sabana Sâmbăta

 Cabana Valea Sambetei se afla intr-o stare cat de cat catre picaj, dar, intotdeauna este vorba de partea sentimentala si sufletista care da mult mai multa viata in asemenea conditii. Dupa o saptamana care nu se mai termina, se tinea scai de absolut toata lumea, si, dupa ce ca era lunga, mai era si plina de belele din toate punctele de vedere. Cel putin pentru mine.....bine ca a trecut. La un moment dat tarziu in noaptea de catre vineri si catre sambata, nu stiu ce m-a lovit in somnul de 1 ora jumate de a trebuit sa ma trezesc. Am aflat: era ceva cu mult par in cap. 

M-am trezit....s-au trezit, ne-am trezit, si, uite asa, toata lumea s-a trezit. Este un sentiment foarte foarte frumos asta cu trezitul...imi place foarte tare. Cu bunavointa tuturor dar mai ales, cat despre, am reusit sa ne si adunam toti, dar...nu la 6:45. Am plecat din bucale, sanatosi, voiosi, voinici. Si, cat ai bate din palme....am si ajuns la locul unde dadea camionul peste mine si eram noi 3 aliniati in spatele boschetilor si faceam..umm..stiti voi.  

Traseul, atunci cand am si ajuns acolo....foarte foarte foarte frumos...de mare angajament. Parerile despre deja vu-uri sunt destul de impartite, dar totusi comune. Soricelul baga carbuni cot la cot cu vanticelul, dar noi nu ne-am lasat ademeniti de niciunul. Dupa masacrul de la postavarie, am papa bun niste biskrem, baut apa, dar nu prea multa....ptr ca ne stricam. Sincer, nu stiu cand s-a terminat atat de repede berea....buna dom'le...cred ca era bere de la munte ne-a placut noua atat de mult. 

Cata, datorita sechelelor, dupa cum afirma unele surse neoficiale, a plecat usor in fata. (NOTA: ORICE ASEMANARE CU REALITATEA ESTE PUR INTAMPLATOARE). Am trecut peste rausor de cateva ori, pe niste podete...pfiu...fascinante. Dupa ce am ajuns la un luminis, am vazut o chestie care m-a ridicat 15 cm de la sol, si m-a plimbat putin printre conurile brazilor. Te uitai pe 1 metru patrat: si...vedeai urmatoarele: zapada, iarba proaspata, un pic de pamant ingrasat, iar in aer....era asa o briza calda ce te ungea pe suflet. Adicatelea...pentru cunoscatori era o ploaie calda de vara. 

Am ajuns intr-un final si pe sus, unde ne asteptau multe. Nici cu gandul nu gandesti, si nici mintea nu mai e capabila sa zica i gandul ei ce si cum. Un mare mic cutzu de 8 luni m-a dat in urma cu 4 saptamani. Scarile catre camera, parca te indemnau sa fii baiat cumintel si sa nu faci vreo prostie, ptr ca o sa suporti toate consecintele. Dar, cum noi suntem asa foarte prietenosi cu toata lumea, ne-am bagat in seama cu ele, am vorbit o gramada, ne-au si spus niste secrete...da' nu pot sa le dau mai departe, ptr ca ar trebui sa impuscam pe cei carrora le vom spune in cazul in care le vom spune ce am aflat si noi dupa lupte seculare.

Am avut curajul sa ma duc sa ma spal....lucru care de multe ori face bine la intelect, si este chiar indicat pentru relaxarea maxima a psihicului. Nici dupa jumatate de ora nu imi puteam controla extremitatile mainilor...era un fel de facem ce vrem cu tine boule! La capitolul cu bauturica am stat si noi ca oamenii, la limita bunului simt. Cu toate astea, nimeni nu s-a putut concentra la minunata masa pescareasca facuta in stilul fiecaruia, si la amaratu' de peste cel scapat  pe jos, prin pamant, mai apoi revigorat in apa rece, spalat cu sapun (si nimeni nu ne crede ma G..da'...ata ete..treaba lor), la masa de pe care am mancat eu cu S., nici la cerul cel senin si plin de stele, care mai de care mai faine, si multe, in orice caz, foarte multe, nici la zgomotul frumos al raului din apropiere, nici la suieratul vantului printre brazi, nici la frig, nici la orice alta idee, atentie, maslina sau calorie, deoarece toti eram foarte nerabdatori sa privim, si.....poate sa si atingem (si apoi muream fericiti) niste treburi in valoare totala de 750.000 cu tot cu tva. 

In fine, totul e bine cand se termina cu bine, slava cerului ca nu ne-am incaierat cu aia de la cabana...niste tampiti....ai dreaq cu melcii vostri, io am adormit aproape cantand, T. aproape spargand lemne, iar restul aproape de cate ceva, ca nu mai stiu ca adormisem io. 

Duminica de dimi, m-am trezit ultimul, bineinteles. A plouat de dimineata, dar in cabana era foarte soare. Apoi ne-am cocotat putin, am schiat putin, ne-am dat cu dosu de zapada. E frumos. Sunt senzatii care fiecare isi are locul foarte bine stabilit in cutiuta cu amintiri. Si nu numai. Apoi....iarasi a revenit treaba cu carbunii de ambele parti. Parca erau la intrecere.....da' tot noi am terminat primii cursa. 

Drumul la intoarcere....parca nu isi mai gasea inceputul...parca eram niste fiare pe niste dusumele de magneti. Nu stiu...e ceva asa un pic inexplicabil. Dupa ce am gasit explicatia, am reusit sa ne urnim de acolo. Am fost si pe la manastire, exceptional si acolo. Pacat ca din pricina pantalonilor nu am reusit sa vad totul. Dar....de cele mai multe ori nu de ochii fizici e nevoie ca sa vezi ceea ce e cu adevarat important. Dupa ultima masa in natura, ne-am pus in miscare. Si, ne-am tot miscat, pana am ajuns in cabina de dus de acasa..unde, bine dreaq ca unii din noi nu au atipit iarasi.

Pe drumul catre casa...numai masline, atentii, idei si calorii. Dar combinatia a fost foarte foarte inspirata. nu i s-a facut greata nimanui. Cu siguranta ca am omis o gramada de lucruri, dar vreau sa cred ca am reusit sa dezvolt un lant in care fiecare sa vina cu cate o za a celor intamplate si mai ales traite si infipte bine in retina. 
Cu deosebita stima, respect si multa consideratiune, dragi prieteni sper in cat mai multe aberatii sinistre scrise de mine pe mail despre cele intamplate in trecutul apropiat.
ps: sper ca ati avut rabdare sa cititi totul si nu v-am plictisit. Va astept cu intrebari, neclaritati, sugestii si probleme.
Bafta multa si lipsa de ghinion stimabililor!

sâmbătă, martie 05, 2011

indieni ioghini

"it's better to live your own destiny imperfectly than to live an imitation of somebody else's life with perfection" - Bhagavad Gita

carne proaspata

solistul de la madrugada, o formatie la origine norvegiana, intr'un proiect solo

"as vrea" sau "vreau"

exista o diferenta esentiala intre "imi doresc", "as vrea", "mi'ar placea", si "vreau", "am sa [..]", "voi [...]". (adica celebrul deja "i wish" si si mai celebrul "i want"). 

de asemenea cred ca noi oamenii, cadem intr'una dintre cele doua galeti, pline fie cu vopsea metalizata, puternica, stralucitoare, fie cu vopsea palida, fada, fara curaj in ea. e un fel de as vrea sa fiu un rosu baccara, dar parca e prea rosu, asa ca mai pun niste apa, o mai indoi, o fac sa treaca mai neobservata.

pai esentialul asta diferentiativ consta in faptul ca metalizatii la cap or sa ajunga la un moment dat (depinde si de circumstante) sa faca ceea ce vor, in schimb cei palizi nu vor atinge niciodata ce isi doresc. unii se vor uita in urma mandri ca au reusit sa vrea, in timp ce altii se vor uita melancolici in urma ca si dupa atata timp, inca isi doresc ceva ce probabil nu vor atinge niciodata

pasarici sculptate vs. cocosei trigonometrici

ok, hai sa vedem cat de impartite si argumentate sunt parerile (in speranta ca cineva si cineva si de asemenea poate si altcineva o sa deschida terminatiile nervoase in vederea exprimarii tehnicii sau artisticii din ei) in ceea ce priveste: femei artistice si barbati tehnici, barbati poeti si femei pilot, sau, altfel spus, cat de tehnice sunt femeile si cat de artisti sunt barbatii? sau cat de tehnici sunt barbatii, si cat de artiste sunt femeile?

sunt oare chiar asa cele doua categorii de mamifere impartite in cele doua categorii antitezice?
astept cu interes pareri

vineri, martie 04, 2011

de bine

probabil ca stiti deja clipul, dar oricum

un raz de sori

pentru ca a venit in sfarsit soarele, deja a 3a zi consecutiva, il impart melodic

miercuri, martie 02, 2011

kgb

cap stang sau drept?

citeam zilele trecute un articol despre cum si cand folosim noi oamenii, creierul. e deja stiut ca nu ne folosim decat un pic procent din creier, ca dansul, el, the one, e capabil de a genera indeajuns de multe impulsuri magnetice incat putem sa levitam, et cetera. 

un lucru interesant si oarecum mai palpabil zic eu, este faptul ca avem doua parti de creier pe care le folosim in moduri total diferite. ce iese de acolo este fascinant. pe scurt, stanga e cu tehnica, dreapta e cu arta. stanga e cu detaliile exagerate, dreapta e cu desene frumoase, vise deloc abrupte, idei prostesti.

la ce varsta ne putem da seama in ce directie o luam? pai....nu prea putem. in definitiv...exista cate un studiu cu menirea de a explica intr'un mod teoretic si demonstrabil, un comportament 

voi sunteti de stanga sau de dreapta?

marți, martie 01, 2011

in aer

pentru ca imi era dor, m'am intors pe public. e mai bine asa