mă gândeam astăzi în timp ce fumam o ţigară intr'o pauză că bancherii aceia de succes, care fac treaba bine, trebuie să aibe o viaţă sentimentală foarte nasoală. anume, ei au învăţat să nu îşi investească toţi banii în aceeaşi bancă. sau în aceeaşi companie. sau în acelaşi consorţiu. pentru că, anume dacă treaba se împute, rămân în fundul gol.
motiv pentru care îmi imaginez că, deformaţi profesional fiind, nu şi'ar investi toate sentimentele intr'o singură persoană. după ce termin de imaginat, mă întreb câţi dintre noi sunt bancheri în sentimente. cred totuşi că mă întreb retoric
