stateam aseara pe la 10 jumate in pat si meditam eu la conditiile omului, nevoile sale sociale, interactiunea cu mediul inconjurator, relatia cu oamenii care il inconjoara si alte derivatiuni pe diverse teme, si imi suna telefonul. ma uit, o colega de munca. m'a panicat putin. este genul de reactie pe care o ai cand primesti un telefon la o ora (putin) ciudata de la cineva care in mod normal nu te suna decat in timpul zilei. este genul de telefon care intr'o fractiune de secunda te face sa te gandesti la ceva rau.
sunt prieteni care ma suna in miez de noapte si pur si simplu raspund, sunt in schimb alti oameni care daca suna la o ora putin iesita din comun.....clar e ceva! ma intreaba daca dorm. zic nu, de ce, ce s'a intamplat? umm...e un paianjen mare pe peretele din baia mea!! oh....ok, pai..umm..aah...aa..paai..da..da, cu siguranta trebuie salvat, omorat, eradicat, exmatriculat, expulzat sau pur si simplu facut sa dispara catre meleaguri mai prospere.
ea tot asteapta in telefon. pai...da..adica...um..pai stii, cum sa iti spun, mie mi'e frica de mor de paienjeni. incepe sa rada de mine. ok, hai ca vin (pentru ca sta la 2 strazi de mine) in 10 minute. imi schimb hainele, si hai la drum. mananc o portocala inainte sa prind curaj, si un baton cu cereale ca sa am energie. apoi sa ma incalt. pai cu ce? nu imi trebuie incaltari performante care sa ma protejeze de lighioane? pai cei mai mari bocanci atunci sa ii iau. pai da, dar cu ce il omor? il voi omori (asa cum am vazut in toata viata mea, auzit din legende, si vazut pe la populatiile migratoare care au cucerit lumea) cu pantoful din dotare. deci nu pot sa imi iau bocancii, pentru ca au talpa creponata, si daca intra acolo cand incerc sa'l dobor, deci trebuie ceva cu talpa plata. dar daca "trece" prin talpa? deci nu tenisi, am luat cei mai butucanosi si rezistenti adidasi din dotare si am pornit la drum.
nu stiu exact de ce, dar imi este incredibil de frica de anumite (amarate) oratanii de prin lumea asta inconjuratoare. mie dati'mi balauri si palos sa ma bat cu ei, greuceni si zmei. dati'mi un sarpe, n'am sa pun mana pe el si sa ma joc cu el, dar am sa'l calc pe cap, si am sa'l dau cel putin afara din casa. dati'mi un catel agresiv, si am sa ma imprietenesc cu el. dati'mi un o lebada furioasa si'am sa ma descurc si cu ea. ei bine....puneti'mi un paianjen pe mine si lesin direct. aruncati un gandac inspre mine si ma dezintegrez instant. sau lasati'mi un fluture de noapte in camera sa il vad seara cand aprind lumina si ma fac una cu parchetul. inca o data, habar nu am de ce am frica asta de insecte mici, arahnide si alte oratanii. in fine.
ajung la colega, pam pam. imi dau geaca jos, ma descalt, iau unealta in mana si o intreb unde e balaurul. imi zice ca "l'a pierdut". era pe peretele din baie, langa oglinda, dar si'a intors privirea pentru cateva momente si a disparut. ea era cu aspiratorul in priza, cu teava indreptata pe perete. a incercat, zice ea, de cateva ori sa apropie teava de la aspirator (pornit evident), dar, cum se apropia putin, avea in minte tot felul de scenarii ca daca cumva sare de acolo, si in 2 secunde e pe mana ei?!? a renuntat deci sa ii mai faca ceva, si a inceput sa sune colegii si prietenii care stau pe langa ea. deci, here i am!
hai sa il cautam. are un mic raft langa oglinda. poate e in spatele lui. acum...va dati seama, eu mut micul raft cu atata panica, ca nu care cumva sa'mi sara pe mana. il vad!!! e mare. cred ca avea amaratul 2-3 centimetri in diametru, fara picioroange. iau pantoful, ma pregatesc sa'l pleznesc. JBANG o data, JBANG de doua ori, JBANG de trei ori. l'am ratat. sincer habar nu am cum am reusit sa'l ratez. a fugit. era pe undeva pe jos. unde?!?? erau niste prosoape langa, iar pe rafturile de jos ale dulapiorului avea colega nush ce gentute de cosmetice si tot asa.
pai...a fugit el pe jos pe undeva, da' unde s'a dus. ne uitam prin dulap asa de la distanta, nici o miscare. pe jos, nici atat. luam prosoapele la rand. da' nu cu mana, cu un bat. scuturam prosop cu prosop asteptand parca sa iasa gandacul bionic sa'mi ia glanda. nimic. colega ia gentutele si incepe sa caute in ele. fantastic tupeu frate. io n'as fi facut asta. in nici un caz. ok, deci unde s'a dus nemernicul????
imediat langa dulap, pe partea opusa oglinzii este draperia de la dus. o scutur si p'aia, tot nimic. ii zic colegei sa faca dus in chiuveta pentru ca noi nu il gasim, iar azi sa sune la pompieri, sa il gaseasca ei. mai caut ce mai caut, si il vad!! pam pam. la baza perdelei de la dus, era un mic prag, sa nu curga apa de la dus in baia propriu-zisa. vad nemernicia in colt. zic gata, al meu esti. tot de la distanta, iau pantoful si incerc sa il strivesc. pai el era ghemuit in colt. pantoful rotund, n'am putut sa ajung la el.
cumva fuge din coltul ala, pe muchii pana ajunge in partea opusa a dusului. timp in care eu tot incercam sa il strivesc. tot n'am reusit. in coltul in care tocmai ajunsese, erau sampoane, geluri de dus si tot asa, el se ascundea acolo dupa. pfuai...ia'le la rand, unul cate unul, sa vedem unde e. la fel, daca se urca pe mana mea, io ajung in ziarele de a doua zi cu titlul: "un international a murit de atac de cord intr'o baie incercand sa omoare un paianjen", voi fi fost faimos.
reusesc sa dau toate cele la o parte, il vad, e iarasi in colt. tot incercand sa il strivesc cu pantoful, vine colega cu teava de la aspirator, care era deja pornit. si il aspiram. gata. verificam sa nu care cumva sa nu fi ajuns in sacul de praf, mai lasam aspiratorul sa mearga ceva timp, apoi suntem (aproape) convinsi ca e in aspirator, gata.
ii urez colegei o seara faina, iar daca cumva am sa visez lighioane care ma fugaresc toata noaptea ca sa ma omoare, ea va fi de vina! plec acasa cu senzatia ca ceva se misca prin pantof. verific, nu e nimic. cand ajung acasa, ma schimb iarasi, si de asemenea iarasi am senzatia ca ceva se plimba pe picior. nu e iarasi nimic. intr'un final apoteotic adorm. n'am visat nimic. aflu in schimb ca a fost cutremur si tsunami in japonia. paianjenul ala e de vina.
va las cu o alta combinatie inedita: soneria, robinetele, postasul
ah, iar daca cumva aveti vreun paianjen, fluture de noapte, sau gandaci, va rog mult NU ma sunati. am sa vin din cauza de etica si moralitate, dar voi fi teribil infricosat. si inca ceva, tot masacrul aseara cred ca a durat vreo jumatate de ora...
