Cabana
Valea Sambetei se afla intr-o
stare cat de cat catre picaj, dar, intotdeauna este vorba de partea
sentimentala si sufletista care da mult mai multa viata in asemenea
conditii. Dupa o saptamana care nu se mai termina, se tinea scai
de absolut toata lumea, si, dupa ce ca era lunga, mai era si plina de
belele din toate punctele de vedere. Cel putin pentru
mine.....bine ca a trecut. La un moment dat tarziu
in noaptea de catre vineri si catre sambata, nu stiu ce m-a lovit in
somnul de 1 ora jumate de a trebuit sa ma trezesc. Am aflat: era ceva
cu mult par in cap.
M-am trezit....s-au trezit, ne-am trezit, si,
uite asa, toata lumea s-a trezit. Este un sentiment foarte foarte
frumos asta cu trezitul...imi place foarte tare. Cu bunavointa
tuturor dar mai ales, cat despre, am reusit sa ne si adunam
toti, dar...nu la 6:45. Am plecat din bucale, sanatosi, voiosi,
voinici. Si, cat ai bate din palme....am si ajuns la locul unde dadea
camionul peste mine si eram noi 3 aliniati in spatele
boschetilor si faceam..umm..stiti voi.
Traseul, atunci cand am si
ajuns acolo....foarte foarte foarte frumos...de mare angajament.
Parerile despre deja vu-uri sunt destul de impartite, dar totusi
comune. Soricelul baga carbuni cot la cot cu vanticelul,
dar noi nu ne-am lasat ademeniti de niciunul. Dupa masacrul de la
postavarie, am papa bun niste biskrem, baut apa,
dar nu prea multa....ptr ca ne stricam. Sincer, nu stiu cand s-a
terminat atat de repede berea....buna dom'le...cred ca era bere de la
munte ne-a placut noua atat de mult.
Cata, datorita sechelelor, dupa
cum afirma unele surse neoficiale, a plecat usor in fata. (NOTA:
ORICE ASEMANARE CU REALITATEA ESTE PUR INTAMPLATOARE). Am trecut peste rausor de cateva ori, pe niste
podete...pfiu...fascinante. Dupa ce am ajuns la un luminis, am vazut
o chestie care m-a ridicat 15 cm de la sol, si m-a plimbat putin
printre conurile brazilor. Te uitai pe 1 metru patrat:
si...vedeai urmatoarele: zapada, iarba proaspata, un pic de pamant
ingrasat, iar in aer....era asa o briza calda ce te ungea pe
suflet. Adicatelea...pentru cunoscatori era o ploaie calda de
vara.
Am ajuns intr-un final si pe sus, unde ne asteptau multe.
Nici cu gandul nu gandesti, si nici mintea nu mai e capabila sa
zica i gandul ei ce si cum. Un mare mic cutzu de 8 luni m-a dat in
urma cu 4 saptamani. Scarile catre camera, parca te indemnau sa
fii baiat cumintel si sa nu faci vreo prostie, ptr ca o sa suporti
toate consecintele. Dar, cum noi suntem asa foarte prietenosi cu
toata lumea, ne-am bagat in seama cu ele, am vorbit o gramada, ne-au
si spus niste secrete...da' nu pot sa le dau mai departe, ptr ca ar
trebui sa impuscam pe cei carrora le vom spune in cazul in care le
vom spune ce am aflat si noi dupa lupte seculare.
Am avut curajul sa
ma duc sa ma spal....lucru care de multe ori face bine la
intelect, si este chiar indicat pentru relaxarea maxima a psihicului.
Nici dupa jumatate de ora nu imi puteam controla extremitatile
mainilor...era un fel de facem ce vrem cu tine boule! La
capitolul cu bauturica am stat si noi ca oamenii, la limita bunului
simt. Cu toate astea, nimeni nu s-a putut concentra la minunata masa
pescareasca facuta in stilul fiecaruia, si la amaratu' de peste cel scapat pe jos, prin pamant, mai apoi revigorat in apa rece, spalat cu sapun
(si nimeni nu ne crede ma G..da'...ata ete..treaba lor), la
masa de pe care am mancat eu cu S., nici la cerul cel
senin si plin de stele, care mai de care mai faine, si multe, in
orice caz, foarte multe, nici la zgomotul frumos al raului din
apropiere, nici la suieratul vantului printre brazi, nici la
frig, nici la orice alta idee, atentie, maslina sau calorie, deoarece
toti eram foarte nerabdatori sa privim, si.....poate sa si
atingem (si apoi muream fericiti) niste treburi in valoare totala de
750.000 cu tot cu tva.
In fine, totul e bine cand se termina cu
bine, slava cerului ca nu ne-am incaierat cu aia de la cabana...niste
tampiti....ai dreaq cu melcii vostri, io am adormit aproape cantand,
T. aproape spargand lemne, iar restul aproape de cate ceva, ca nu
mai stiu ca adormisem io.
Duminica de dimi, m-am trezit ultimul,
bineinteles. A plouat de dimineata, dar in cabana era foarte soare.
Apoi ne-am cocotat putin, am schiat putin, ne-am dat cu dosu de
zapada. E frumos. Sunt senzatii care fiecare isi are locul
foarte bine stabilit in cutiuta cu amintiri. Si nu numai.
Apoi....iarasi a revenit treaba cu carbunii de ambele parti.
Parca erau la intrecere.....da' tot noi am terminat primii
cursa.
Drumul la intoarcere....parca nu isi mai gasea
inceputul...parca eram niste fiare pe niste dusumele de magneti.
Nu stiu...e ceva asa un pic inexplicabil. Dupa ce am gasit
explicatia, am reusit sa ne urnim de acolo. Am fost si pe la
manastire, exceptional si acolo. Pacat ca din pricina
pantalonilor nu am reusit sa vad totul. Dar....de cele mai multe ori
nu de ochii fizici e nevoie ca sa vezi ceea ce e cu adevarat
important. Dupa ultima masa in natura, ne-am pus in miscare. Si,
ne-am tot miscat, pana am ajuns in cabina de dus de acasa..unde, bine
dreaq ca unii din noi nu au atipit iarasi.
Pe
drumul catre casa...numai masline, atentii, idei si calorii. Dar
combinatia a fost foarte foarte inspirata. nu i s-a facut
greata nimanui. Cu
siguranta ca am omis o gramada de lucruri, dar vreau sa cred ca
am reusit sa dezvolt un lant in care fiecare sa vina cu cate o za a
celor intamplate si mai ales traite si infipte bine in retina.
Cu
deosebita stima, respect si multa consideratiune, dragi prieteni
sper in cat mai multe aberatii sinistre scrise de mine pe mail despre
cele intamplate in trecutul apropiat.
ps:
sper ca ati avut rabdare sa cititi totul si nu v-am plictisit. Va
astept cu intrebari, neclaritati, sugestii si probleme.
Bafta
multa si lipsa de ghinion stimabililor!
