dragii mei, nu'i asa, cum ar veni, mai tineti minte cand eram in scoala generala si jucam "capra"? era la un moment dat o chestie in jocul ala in care ne rupeam in primul rand noi baietii, coaiele, un fel de porunca, de se numea "ce fac io sa faca toti". si uite asa primu' din rand era dresoru' cm ar veni, iar tot cardu' de'l urmau incercau din rasputeri sa faca fix aceleasi lucruri, altfel se procopsea cu spatele incovoit peste care se sarea.
fara nici o legatura cu realitatea, n'am sa tin nici o prelegere pentru cat de bine am facut, pentru cat de mandru ma simt. pentru ca in continuare mi'ar placea mult. adica....e un fel de imi place, da' nu mai fac. si de ce nu mai fac? pai...sincer...nici nu stiu exact care sunt motivele.
totul a inceput cu ceva luni in urma, cand ma gandeam eu asa, ca ce bine ar fi daca m'as opri. da da, am sa, la un moment dat. si uite'asa, pe nesimtite timpul a tot trecut. partea proasta e ca in continuare imi place. pai atunci, ca o fiinta rationala ce ma pretind a fi, cum sa ma opresc din ceva care imi face placere? pai da, da' nici coca cola nu e sanatoasa. ahaaam, deci nu e bine da' ne place. si ce e bine nu ne place.
farmaceutichimoalimentarele, ele pe numele de scena, asta fac de fapt. ma fac pe mine sa'mi placa un cacat invelit in staniol. si sa nu mai pot apoi fara el. desi stiu ca nu'mi e chiar sanatos, io il despachetez grandios asa si'l infulec. pai..asta zic, ca m'am oprit. imi pare bine, dar nu imi pare bine ca m'am oprit, ca'mi placea. ci imi pare bine...probabil prin prisma unei frustrari a unui om care credea ca n'o sa poata niciodata fara. in definitiv, mi'e mai bine asa. cel utin asa vreau sa cred. si, mai trag o linie peste tot si zic ca da dom'le e bine.
desi toti zic sa fac asa, ca e mai bine, io pana la urma tot ce'am vrut am facut. m'am oprit si'mi pare bine. eu rad cand iti vine sa plangi si te simt cum ma'njuri in gand. da' tot bine imi pare
aaaa, si nu mai pute!!
aaaa, si nu mai pute!!
