seamanaca?

sau ca nu seamanaca? la mine in cap asa suna

la volan pentru ea

cea mai frumoasa olanda e bruj

pai sa va zic: mi s'a urat cu statu', si'am zis ca e loc de mai mult. mai mult sau mai putin, cum ar veni, am aflat dup'aia, cum de altfel mi se intampla mai mereu. anul trecut am avut o incursiune spre singurul orasului in care mi'as irosi niste timp sub forma de amintiri prinse in niste ani. planul initial era sa merg mai departe de venetia asta nordica, dar un neghiob necioplit si netot de tendon nu m'a lasat. de data asta m'a lasat.

am pus la cale o linie de'a lungul coastei, apoi un canal, apoi niste strazi, undeva intr'un camping, si'un drum inapoi. evident, intorsu' cel putin arata ca o insiruire de "S"-uri suprapuse peste linia mea dreapta.

exista undeva o forta care face in asa fel incat de cate ori tu zici "gata, pana aici, asa e culmea!", sa iti arate ca de fapt nu e chiar acolo. e un picut mai departe. asa a fost si cu mine. pe timp de saptamana am zis asa: catalin, chiar daca ploua, ninge, tu pleci! dap! plec! n'a plouat, asta e de bine. n'a plouat pe unde am fost eu, dar peste tot in jur. chiar si in primul camping inainte sa ajung acolo plouase.

buuunn, vineri dup'amiaza se anunta o zi buna. restul de vreme era un fel de 5 minute de soare din 40 de zile de zloata. ceea ce nici prin cap nu mi'a trecut a fost vantul. ei bine, da! cel mai puternic vant pe care l'am incercat io a fost undeva pe la vreo 90-100km/h, intr'un tunel de aer, tunel in care ma tineam de o balustrada ca sa nu cad. in mediul de zi cu zi, cel mai puternic vant a fost asta de vineri si sambata, undeva pe la vreo 62km/h.

stiti cum e vantu' asta? pai sa va explic: am trecut pe langa un lac unde am vazut valuri ca pe mare. sau oceane prin filme. nu am vazut nici o, repet una singura, pasare care sa poata zbura altfel decat teleportata in directia vantului. avansarea pasarilor se facea pe jos, printre firele de iarba. cel mai tare mi s'a parut de departe cum stateam cu gura deschisa si simteam cum intra aer pe nari si iese pe gura. sau invers. sau la fel. in continuu. mie unu nu mi s'a intamplat chestia asta niciodata.

am ajuns in primul camping, cand am iesit prima dimineata din cort mi'am luat toate hainele pe mine. cand am ajuns in al doilea, le'am dat pe toate jos. cum de altfel mi se intampla intotdeauna.

intotdeauna mi'a placut sa vad un loc (nou sau vechi) de pe bicicleta. nu stiu de ce, da' filmele mele de scurt metraj asta imi zic. mergi pe bicicleta. si asa fac!

la final incerc sa'mi deslusesc o intortocheala maxima: cum de m'am trezit eu sambata dimineata cu melodia asta in cap

nu a plouat decat cand am pus calul la odihna duminica dup'amiaza. zeul ploii cred c'a fost ocupat cu alti nastrusnici. partea buna e ca am pielea foarte fina, de la atata eroziune cu nisip fin.

caut totusi o explicatie logica pentru ca pe o zona in care imi venea sa merg pe jos de cat de tare batea, pomii erau indreptati intr'o directie anume. si erau multi. si era lunga. aia din care veneam io si in care ma batea din fata...

pigei si'o mizerie

fractia dintre oameni

dragii mei cei patru, nu'i asa, buna dimineata din nou, cum ar veni.

pe foc e oala in care fierbe urmatoarea trebuinta ce'mi umbla prin creierele capului: stai de vorba cu un preten, si la un moment dat (ca vine momentul ala) ajunge discutia intr'un punct in care tu iti aduci aminte ca acum nu stiu cat timp, ai cazut, ti'ai rupt mana, si curgea sange tare frate. sau ca nush ce nebunie ai facut. ai mers pe jos 50km pentru caritate. va veni prietenul cu mult inainte sa'ti temrini ideea sa iti spuna ca, fie el, fie cel mai bun prieten, sau cineva pe care 'stie el' sau de care 'a auzit el', a facut ceva mai tare decat tine. mai spectcuos. cu patru coaie. 

stii, ca in bancuri. bai io am 4 ochi. ba' da taica'miu, sa vezi tu, taica'miu are 5. na, vezi ca e mai tare? prostule!

pai..de ce? cine la cine se autoraporteaza si mai ales in ce ordine a scopului? sau sunt discutiile laudatului celui mai imbelsugat ramasag din cocina? filmul asta de scurt metraj in care fiecare se raporteaza la fiecare intr'o fractie care da cu virgula nu incape la mine in cap. 

cum (n')am deschis'o eu

deci sa va explic: latenta in coordonare de'o am eu cateodata care ma surprinde in continuare, desi ar trebui din cand in cand s'o mai surprind si eu pe dansa. da' nu frate, n'ai cum!

azi dimineata la momentul deja celebru, teta, ceasul din vezica mea s'a declansat puternic starnind cu el ciocanelu care a batut gongul de la ochi si'a zis: "hai!". nemaiavand incotro, am zis si eu la randul meu: "bine!". a fost totusi un bine extrem de chinuit si cred totusi deloc constient.

am reusit cu maiestrie sa deschid una din usi, ferindu'mi exelent capul de muchia usii. ei bine, a doua usa n'am mai reusit. asta n'ar fi o problema atat de mare daca nu as fi crezut ca era deschisa. pana in momentul de fata refuz sa cred ca intr'o secunda si jumatate am reusit sa'mi pliez fruntea, nasul, obrazul drept, juma' de gura, umarul drept, soldul, si usor genunchiul. toate partile astea d'abia enumerate au deschis usa, invers, la un loc, in acelasi timp. cu un ochi intredeschis am functionat cu 3 degete sa deschid totusi usa. m'am trezit ca imi sprijin fruntea de chiuveta. (??!???!!??)

m'am dezmeticit ca prin vis vreo ora mai tarziu, cand ceasu' batea la mine in spatele ochilor sa'i deschid. n'am vrut, da' al dracului sa fie el, a luat un topor si'a spart oblonu'. iar am muncit juma de zi sa'l fac la loc, pentru maine. acum e ok, reconstruit.

iubi-ţi-o bă voi pe toată

cica dintr'un film

frica'n pasari

sau despre curaj in pasi marunti. cum ar veni, nu'i asa, fiecare are in el o anume cantitate de coaie. la mine cantitatea e mica, desi mi'ar placea sa fie mult mai mare, da' na...aia e, o cultiv. 

duminica seara dupa ce'am avut un weekend pseudo lenes si deloc in stilu'mi caracteristic pe de o parte, si pe de alta parte, nemaiavand liniste in a'mi calari noua printesa (va zic imediat care e treaba cu ea), pe la 8 si un pic zic gata, ies. 

printesa, cea de'a doua cum ar veni, si orientata intru alt fel de alergatura, de data asta nu cara bagaje, n'are cauciuce subtiri, nu are portbagaje si toate minunatiile de gentute si acareturi ci, dimpotriva, nici lumini n'are, e cu cauciuce groase, pedale care nu suporta decat pantofi cu cleme si suspensii ceva mai rigide, e marita mea, noua mea marita.

dupa cum ziceam, aseara zic gata, ies un pic. nush unde, os a vad io, pe undeva pe unde n'am mai fost, nici nu conteaza pe unde, ca tocmai, acum nu mai sunt limitat deloc de asfalt, si dimpotriva, chemat de noroi. mi'am luat pantaloni, ochelarii, ceva de vant, o caciula, manusi (da, am uitat sa zic ca era innoratsi vreo 8-9 grade) si'am iesit. si'am ajuns pe undeva pe nush ce naibilor canal, cu vapoare, zic...tare!! hai sa vad pana unde merge drumu.

eram numai io, marita, marea si pescarusii. am ajuns printr'un fel de zona industriala, destul de dubioasa. la un moment dat vad un nene care cred ca pescuia, pe o suprafata din care ieseau aburi. ceva se deversa prin jurul lui, el inainta spre apa mai adanca cu lanseta, mulineta si pluta, toate intre degete. l'am lasat in urma, si'am mers inainte.

dupa ce'am trecut de el, prima chestie care mi'a venit in minte a fost asa: daca trebuie sa franez brusc, opresc si n'am timp sa scot clemele de la papuci? cad ca bou' pe asfalt. imi rup dracului ceva, bate vantu'. eh, dau un telefon, m'o gasi cineva in pustietatea asta. eeeee, lasa ma ca esti bine, nu se intampla nimic. pai normal ca sunt bine, sunt atent si savurez maxim cum nu's decat io printr'o pustietate cu iarba si vant sarat.

am mers pana s'a terminat drumul. la propriu. am ajuns intr'o zona unde erau containere, scria ceva cu accesu' interzis si daca intri, intri fix pe barba ta, si tot tacamu'. zic mda...aia e, merem inapoi marito ca io nu ma supar. nu cred ca e cazul sa mentionez ca a inceput sa ploua si sa bata vantu'. e ok, inca mai pot.

in schimb, la intoarcere m'a incercat un sentiment de frica: pasari. io's ok asa cu pasarile, cu animalele in general. pescarusii imi plac, sunt hidosi si flamanzi. acu' ceva ani am vazut unu' cam de aproape asa....si...bai sa'mi fut una...nu e mic!! e ditai pasaroiu!!! bun, in timp ce mergeam io, la un moment dat, erau pe iarba creca sa fi fost vreo 30-40. cand m'am apropiat de ei, speriati fiind, au zburat, si mare parte din ei, fix peste mine, survoland putin pe deasupra mea. panica maxima!!! unde se duc pasarile astea? si de ce vin spre mine? evident...un film de scurt metraj: e de ajuns sa se infiga in mine un singur pasaroi d'asta si'am cacat steagu'. am trecut usor de ei, m'am calmat, au urmat altii, aceeasi schema, am oprit de data asta, m'am uitat. aveam coama ridicata oricum. un cer cenusiu, miros apasator de sare, stropi marunti si haotici in toate directiile si un vuiet care uneori acoperea castile ce'mi zumzaiau in timpane....

pan'am ajuns la dus eram deja batut de vant, ud, usor ingandurat si intrebator. mai rau de pasari decat de oameni? nu stiu altii cum sunt, da' io nu sunt asa. io nu's curajos. mi'ar placea totusi sa fiu, cred ca as aprecia mai mult 40 de pescarusi deasupra'mi...

oricum, in weekend plec iarasi, cu otilia de data asta (da, otilia e ailalta, aia cu bagaje, lumini, camere de rezerva, aparate foto, cort, izopren si bricege). 

pe curand bai pescarusilor, ne vedem in curand. vin cu bucati de peste si armura!!

zoro in cinci minute

eram in gradinita, si la un moment dat intr'o zi am venit acasa cu barbia patata de un fel de cerneala. a venit mama cu mine a doua zi sa ii explice proastei de educatoare ca ala e un semn de nastere fa' tampito'!! lasa dracului copilu' in pace.

treij de ani mai tarziu, copilu' se ducea la o doctorita sa'i explice ca ala e semn de nastere fai tampito! si cum scap de el? ca ne deranjeaza. creste, scade, se usuca, cade. pai il scoatem. ok, asa sa fie.

v'am mai zis io: zoe e barbata pana ajunge acolo. de cum a ajuns acolo, e fara coaie, fara glas, cu mainile transpirate si inima scoasa deja din piept de un cal fugit demult in galop peste granita. trebuie sa scot maseaua? da, cum sa nu! acum? excelent. stai...acum??? pe bune? ok...hai...si urmeaza partea cu 'lesinul'. oricum, ce mi s'a mai intamplat e mai ok, pot sa ma strang laolalta. ce nu s'a mai intamplat..e mai greu. doua chestii is extreme aici: prima e ca eu am filme multe in cap. si a doua, daca nu am filme, le fac. si e mai rau!

stiam ca in ziua X la ora...umm...undeva catre dimineata trebuie sa ma prezint la taiere. o taiere pe fata,sa cum am mentionat mai sus. bun, nici o problema. cand s'a facut seara X-1....am inceput sa simt cum toata pielea era mai mica decat imi trebuia mie, si nu mai aveam loc in mine.

a venit dimineata, m'am trezit pana in 8, ca sa am timp sa stau. ca sa ma gandesc. eu convins fiind ca am programarea la 10:00, eram in tramvai la 10 fara un sfert cand ma uit pe programare si vad ca era de fapt la 15:45...pai si io acuma ce fac? ....pai am sa ma plimb de'aiurea prin oras. intre timp a inceput ploaia, m'am ascuns, m'a prins.

ajung acolo, la 3 jumate. ca sa nu mai am surprize. mi se spune ca doctorita a intarziat, si ca mai dureaza putin. au inceput filmele. io nu cred in "nu ma intorc acasa ca'mi merge prost", "a trecut pisica neagra si'mi va cadea un coi", etc. lista e lunga. in schimb, pe fondul celor deja create la mine in cap pe de o parte, iar pe de alta, cele spuse de lumea din juru'mi, au inceput ele singure sa strige:
- catalin, poate ca nu ar trebui sa il scoti!
- ee na, du'te ba d'acilea!
- pai e un semn, uita'te si tu, ai venit dimineata in loc de seara, doctorita a intarziat, etc...

am lasat'o asa. intru in cabinet, eu evident ma asteptam sa vad o sala de operatie asa cum am avut la genunchi. cu 3 paturi unul langa altul, toate mobile, cu un set mare de lumini puternice coborand din tavan, multe mese de inox cu multe foarfeci de toate marimile, cutite, polizoare, pedale la mese, monitoare, pistoale cu camere in cap, oameni imbracati alb si purtant sorturi de carpa, masca si ochelari peste ochelarii lor.

ce'am vazut? un pat cu un servetel peste el, cu o lumina mai mica decat aia de la dentist. langa, in partea stanga, era un dulap ca la farmacie cu sertare multe, inguste dar lungi, mici si etichetate toate, unde erau pansamente si comprese. in dreapta, era un fel de noptiera. cu 3 sertare inchise. pe dansa, am vazut doar o foarfeca mai mare, din aia folosita atunci cand hainele trebuie indepartate. lama de jos avand o prelungire rotunjita, capabila sa separe de la sine putere hainele de piele. filmul cel mai tare a fost cand imi imaginam foarfeca aia cum ma separa pe mine de barbie, piele si dinti. si toate in 4 directii.

vine tanti la mine, imi spune: iti fac injectie, iti desenez, vad ce e acolo, tai, cos, pleci acasa. daaa...simplu!! a venit, mi'a pus pe fata o carpa gaurita, a inceput. am transpirat in ambele maini cat am sa transpir 5 ani daca m'as ingropa in nisip la soare.

dupa cele 5 minute cand a terminat, mi'am dat seama de o chestie: io nu ma barbierisem. a lipit 3 plasturi, si inca unul peste. toate direct pe par. si nu era chiar scurt. in scurt timp, mi'am dat seama ca de fapt nu ma doare decat cum trage nesimtitu' ala de lipici in toate partile de tot parul de pe fata. si ma simt cum imi smulg cate un fir cate un fir. cu penseta. usor, incet, cu rabdare da' sigur. am o smoala pe fata care ma trage de par.

astept acuma sa vad cum e cand are sa se usuce complet, cu si fara fire. nu e nici linie dreapta, nu e nici stramba, e ca un 's' anemic. n'am fost nici macar ridicat la rangul de 'z'