sau despre curaj in pasi marunti. cum ar veni, nu'i asa, fiecare are in el o anume cantitate de coaie. la mine cantitatea e mica, desi mi'ar placea sa fie mult mai mare, da' na...aia e, o cultiv.
duminica seara dupa ce'am avut un weekend pseudo lenes si deloc in stilu'mi caracteristic pe de o parte, si pe de alta parte, nemaiavand liniste in a'mi calari noua printesa (va zic imediat care e treaba cu ea), pe la 8 si un pic zic gata, ies.
printesa, cea de'a doua cum ar veni, si orientata intru alt fel de alergatura, de data asta nu cara bagaje, n'are cauciuce subtiri, nu are portbagaje si toate minunatiile de gentute si acareturi ci, dimpotriva, nici lumini n'are, e cu cauciuce groase, pedale care nu suporta decat pantofi cu cleme si suspensii ceva mai rigide, e marita mea, noua mea marita.
dupa cum ziceam, aseara zic gata, ies un pic. nush unde, os a vad io, pe undeva pe unde n'am mai fost, nici nu conteaza pe unde, ca tocmai, acum nu mai sunt limitat deloc de asfalt, si dimpotriva, chemat de noroi. mi'am luat pantaloni, ochelarii, ceva de vant, o caciula, manusi (da, am uitat sa zic ca era innoratsi vreo 8-9 grade) si'am iesit. si'am ajuns pe undeva pe nush ce naibilor canal, cu vapoare, zic...tare!! hai sa vad pana unde merge drumu.
eram numai io, marita, marea si pescarusii. am ajuns printr'un fel de zona industriala, destul de dubioasa. la un moment dat vad un nene care cred ca pescuia, pe o suprafata din care ieseau aburi. ceva se deversa prin jurul lui, el inainta spre apa mai adanca cu lanseta, mulineta si pluta, toate intre degete. l'am lasat in urma, si'am mers inainte.
dupa ce'am trecut de el, prima chestie care mi'a venit in minte a fost asa: daca trebuie sa franez brusc, opresc si n'am timp sa scot clemele de la papuci? cad ca bou' pe asfalt. imi rup dracului ceva, bate vantu'. eh, dau un telefon, m'o gasi cineva in pustietatea asta. eeeee, lasa ma ca esti bine, nu se intampla nimic. pai normal ca sunt bine, sunt atent si savurez maxim cum nu's decat io printr'o pustietate cu iarba si vant sarat.
am mers pana s'a terminat drumul. la propriu. am ajuns intr'o zona unde erau containere, scria ceva cu accesu' interzis si daca intri, intri fix pe barba ta, si tot tacamu'. zic mda...aia e, merem inapoi marito ca io nu ma supar. nu cred ca e cazul sa mentionez ca a inceput sa ploua si sa bata vantu'. e ok, inca mai pot.
in schimb, la intoarcere m'a incercat un sentiment de frica: pasari. io's ok asa cu pasarile, cu animalele in general. pescarusii imi plac, sunt hidosi si flamanzi. acu' ceva ani am vazut unu' cam de aproape asa....si...bai sa'mi fut una...nu e mic!! e ditai pasaroiu!!! bun, in timp ce mergeam io, la un moment dat, erau pe iarba creca sa fi fost vreo 30-40. cand m'am apropiat de ei, speriati fiind, au zburat, si mare parte din ei, fix peste mine, survoland putin pe deasupra mea. panica maxima!!! unde se duc pasarile astea? si de ce vin spre mine? evident...un film de scurt metraj: e de ajuns sa se infiga in mine un singur pasaroi d'asta si'am cacat steagu'. am trecut usor de ei, m'am calmat, au urmat altii, aceeasi schema, am oprit de data asta, m'am uitat. aveam coama ridicata oricum. un cer cenusiu, miros apasator de sare, stropi marunti si haotici in toate directiile si un vuiet care uneori acoperea castile ce'mi zumzaiau in timpane....
pan'am ajuns la dus eram deja batut de vant, ud, usor ingandurat si intrebator. mai rau de pasari decat de oameni? nu stiu altii cum sunt, da' io nu sunt asa. io nu's curajos. mi'ar placea totusi sa fiu, cred ca as aprecia mai mult 40 de pescarusi deasupra'mi...
oricum, in weekend plec iarasi, cu otilia de data asta (da, otilia e ailalta, aia cu bagaje, lumini, camere de rezerva, aparate foto, cort, izopren si bricege).
pe curand bai pescarusilor, ne vedem in curand. vin cu bucati de peste si armura!!
