deci sa va explic: latenta in coordonare de'o am eu cateodata care ma surprinde in continuare, desi ar trebui din cand in cand s'o mai surprind si eu pe dansa. da' nu frate, n'ai cum!
azi dimineata la momentul deja celebru, teta, ceasul din vezica mea s'a declansat puternic starnind cu el ciocanelu care a batut gongul de la ochi si'a zis: "hai!". nemaiavand incotro, am zis si eu la randul meu: "bine!". a fost totusi un bine extrem de chinuit si cred totusi deloc constient.
am reusit cu maiestrie sa deschid una din usi, ferindu'mi exelent capul de muchia usii. ei bine, a doua usa n'am mai reusit. asta n'ar fi o problema atat de mare daca nu as fi crezut ca era deschisa. pana in momentul de fata refuz sa cred ca intr'o secunda si jumatate am reusit sa'mi pliez fruntea, nasul, obrazul drept, juma' de gura, umarul drept, soldul, si usor genunchiul. toate partile astea d'abia enumerate au deschis usa, invers, la un loc, in acelasi timp. cu un ochi intredeschis am functionat cu 3 degete sa deschid totusi usa. m'am trezit ca imi sprijin fruntea de chiuveta. (??!???!!??)
m'am dezmeticit ca prin vis vreo ora mai tarziu, cand ceasu' batea la mine in spatele ochilor sa'i deschid. n'am vrut, da' al dracului sa fie el, a luat un topor si'a spart oblonu'. iar am muncit juma de zi sa'l fac la loc, pentru maine. acum e ok, reconstruit.
