dragii mei cei patru, nu'i asa, buna dimineata din nou, cum ar veni.
pe foc e oala in care fierbe urmatoarea trebuinta ce'mi umbla prin creierele capului: stai de vorba cu un preten, si la un moment dat (ca vine momentul ala) ajunge discutia intr'un punct in care tu iti aduci aminte ca acum nu stiu cat timp, ai cazut, ti'ai rupt mana, si curgea sange tare frate. sau ca nush ce nebunie ai facut. ai mers pe jos 50km pentru caritate. va veni prietenul cu mult inainte sa'ti temrini ideea sa iti spuna ca, fie el, fie cel mai bun prieten, sau cineva pe care 'stie el' sau de care 'a auzit el', a facut ceva mai tare decat tine. mai spectcuos. cu patru coaie.
stii, ca in bancuri. bai io am 4 ochi. ba' da taica'miu, sa vezi tu, taica'miu are 5. na, vezi ca e mai tare? prostule!
pai..de ce? cine la cine se autoraporteaza si mai ales in ce ordine a scopului? sau sunt discutiile laudatului celui mai imbelsugat ramasag din cocina? filmul asta de scurt metraj in care fiecare se raporteaza la fiecare intr'o fractie care da cu virgula nu incape la mine in cap.
