astazi pe la munca, cu unul cu alta, primesc un mail. cu acest articol. ma rog, unul de pe la un alt ziar, alta televiziune, habar n'am. esenta e aceeasi. nu prea citesc eu genuri din astea de stiri, imbecile. dar cum sublectul mailului (probabil c'o fi fost vreun news-letter) suna ceva de genu' accident teribil cu un pian zburator, am zis ca merita cateva minute sa arunc un ochi peste articol. m'am oripilat, mi s'a ridicat parul de pe ceafa. stiti voi, ala de il cresc io pentru buenos aires.
pai nici nu stiu de unde sa incep. cica zilele astea, e nush ce concurs inventat de taticul red-bull'ului, imi scapa numele lui, acolo in austria. niste concurenti isi confectioneaza diferite treburi, pe care le lanseaza dupa o trambulina si plonjeaza im apa. pai sa fie un fel de sport extrem asa. la prima vedere, destul de ciudat asa. mie unul imi plac sporturile extreme. sunt bune asa. ne pun sangele in miscare, ne lucreaza muschii. da' cumva in fiecare din ele, exista o institutie care certifica MACAR ustensilele alea de le folosesti tu, cetatean bezmetic dornic de stomacuri in gat, promoroaca in nari, sau mai stiu si io ce pesti rechinosi care sa te gadile pe la fund. ca le utilizezi tu in mod necorespunzator, sau ca pur si simplu ai ghinion, se intampla, e altceva. io mi'am rupt un genunchi, fracturat o glezna, intins niste ligamente si aproape dizlocat un umar la catarat. nu e asta chiar sport extrem, da' recunosc ca a fost in toatlitate vina a mea.
acum, revenind la accident. pai, o domnisoara de 26 de ani, risca sa se bucure de restul vietii dint'un scaun cu roti. dupa cum declara medicii "sunt sceptici in a face pronosticuri, si sansele sunt.." bla bla. pai oameni, io nu stiu medicina, dar mi se pare ca o coloana rupta (i.e. niste vertebre dizlocate si altele sfaramate), mie imi suna cu stampila celei mai cunoscute firme de proiectat scaune cu rotile....
as incerca sa dau vina pe cineva, habar nu am pe cine. pe tanara? nu, ca nici eu nu m'as gandi ca daca sar cu un pian in apa, risc sa ma lovesc de el cand atinge apa ca si cand as cadea de la un etaj 2 sau 3 pe beton. echipa ei? de asemenea, nu. organizatorul? nici atat. in definitiv e media, vor publicitate, ei au grija ca transmisiile sa se realizeze in conditii profesioniste. atunci pe cine?
stau si ma intreb, nu ar trebui sa fie un fel de niste oameni, care macar au mai fost pe la evenimente din astea tembele, si care au mai vazut chestii? nu cred ca e nevoie de cine stie ce savanti, ma gandesc totusi ca experienta ne invata, si ar fi de ajuns.
inca doua lucruri mi'au zguduit prin canalute lichidul ala alb-galbui de sub vertebre: interviul cu tanara dinaintea sariturii, in care ea spunea "ca o sa fie ok", si sfarsitul unuia dintre versiuni ale articolului: "ca tanara purta echipamentul de protectie obligatoriu, vesta de salvare si casca". din pacate, nu numai o lovitura la cap poate sa iti puna viata in cui, sa o admiri agatat din cuierul de la intrare, asteptand sa mai ia vreun musafir vreo haina de acolo, sa mai vezi si tu ceva pe geam, afara.
nu incerc sa dau in nimeni, pentru ca in primul rand nu eu sunt in masura sa fac asta. stau numai si ma intreb, oare domnului care ne da aripi, nu i se pare ca a facut deja prea multe cu bautura lui aromatizanta si datatoare de spasme? ma intreb cand o sa inventeze si concursul de mancat cutii de aluminiu, dupa savurarea bauturii, poate ne cresc coarne.
mi'am adus aminte de un banc, apropos de coarne: "daca cumva iti vine idea sa sari de la etaj ca te'a inselat iubita, adu'ti aminte ca nu ai aripi, si coarne, boule!". radem glumim, dar pe mine m'a infiorat tot spectacolul de modelat vieti.
daca aveti alte opinii, va rog impartasiti'le. chiar, bea careva red-bull?
