tehnologicratie si institutioparadoxie

sau altfel spus, cum l'am invins eu pe google


sunt genul de om caruia ii place tehnologia. dar cu masura. ce e mult, strica. ce inseamna de fapt mult, este acelasi lucru cu intrebarea "cat de mare e mare, si cat de mic e mic".  in aceeasi masura, ce e putin nu ajunge. filozofia e mare si discutia interminabila. 

vorbeam cu un prieten acum ceva timp, si imi spunea ca "si'a facut o setare in google reader" si ca vede cand mai postez io cate ceva. foarte tare. imi zic: "o sa fac si io la fel!". e tare sa primesti un mail cand cuiva i'a scapat un deget pe, atentie, butonul din STANGA al mouseului, si a trimis prin intermediul unor fire de cal imbracate in cauciuc, niste kilobiti in retea. eu imi imaginez un kilobit de'asta ca 4 randuri pe o hartie de calitate normala, scrise cu un pix BIC, de culoare albastra, de marime 11pt. ce'o fi marimea asta 11 pt, pai cred ca marimea bastonaselor pe care le faceam in clasa intai, nestiind ca peste 15 ani o sa ne doara mana daca scriem mai mult de nume, prenume, adresa si numar de telefon pe o carte postala. si daca gresim cumva, ne uitam repede dupa butonul de "undo". o sa povestesc mai mult in viitor despre asta. e o alta provocare a acoperirii GSM care imi curge mai nou prin vene, cu tot cu hard-disk-uri mai incapatoare si  televizoare 3D.

bun, si sa revin: dau repede fuga in birou, deschid calculatorul, intai verific mailul, pe gmail. apoi cel de serviciu. apoi le mai verific o data, ca poate mi'a scapat ceva. ma nelinistesc pentru cateva momente ca nu am primit nimic, poate nu oi mai fi conectat. verific conexiunea, merge. cred ca s'or fi stricat calculatoarele altora, altfel primeam io ceva pana acuma, nu se poate. urmatorul lucru pe care il fac (avand totusi tendinta sa mai verific o data mailurile) este sa deschid o pagina de internet, si sa caut pe google acest google reader. trebuie sa stiu si eu ce e ala. aflu cu stupoare prin intermediul unor filmulete de pe youtube, ca reader asta e de fapt in pagina unde se afla si mailul. e un tab mic, in stanga sus. mooama...nu mi'as fi imaginat. intru inapoi pe pagina de mail, vad ca in continuare nu am nici un mail, dar vreau sa ma dumiresc cu reader asta! dau un clic, inca unul, bifez niste casute, imi cere sa mai introduc parola, intr'un final ajung intr'o alta pagina. excelent. si acum? pai...acum trebuie sa adaug paginile de internet care chipurile ma intereseaza pe mine, si el, inteleptul atemporal si vesnic veghetor, google, o sa ma anunte cand apare ceva nou. din nou, excelent. nu putea fi mai simplu. de atunci am asteptat sa fiu anuntat cand cineva a facut ceva undeva.

intre timp, evident am uitat de acest reader. nu am primit nici un email ca cineva a facut cineva undeva. dar sincer, nu m'a interesat ca primesc pe email, cum de altfel am si uitat. in seara asta, pe de alta parte, ceva magnific s'a intamplat. pentru ca nu am somn, iar cele doua carti pe care le am cu mine sunt deja citite, si in plus mai citesc si io alti oameni, zic hai sa bag un ochi pe blogul cutare, pe pagina cutare, si pe chestionaru cutare. apoi, brusc, imi vine in minte: stai ma, ca le pot urmari asa din umbra. adica....in timp ce io dorm, sau ma catar, google sta si vegheaza si dupa ce ies din dus, un pescarus imi va aduce un email transmis tocmai de la sediul google, sa ma anunte ca desigur, cineva a facut ceva undeva. motiv pentru care, senzatie de deja-vú?, deschid din nou readerul, adaug repede adresele acolo, si imi vad fericit de citit. google vegheaza, deci pot sa stau linistit. 

nu imi trecuse inca prin cap ca desi a trecut mai mult de o luna de cand l'am delegat pe google sa vegheze, el nu a raportat nimic. in timp ce incercam sa inteleg ce e cu toate scrisurile de pe pagina, imi sare in ochi de aproape mi'a spart capul, un link. ma feresc, il dobor, il pun la loc pe ecran si citesc: you have 20 followers. aaa....pardon? ?!?!? insotit de un comentariu based on your sharings. adicatelea, sa inteleg si eu: am impartit ceva, motiv pentru care 20 de oameni ma urmaresc. interesant. numai ca eu nu am impartit nimic. eu impart mailuri, impart litere aici cand scriu, si mai impart din cand in cand statusuri cu fie melodii, fie lucruri spuse de oameni mai destepti, sa aflam mai multi despre desteptaciunea altora. 

dupa putin timp, banuiesc eu ca de fapt urmaritorii sunt de la google buzz. asta e o alta discutie, si mai confuzanta cred. oricum ar fi, activitatea  mea de calator e monitorizata, si impartita altora. interesant. ce inseamna mai exact asta, habar nu am. scria de asemenea ca eu nu urmaresc pe nimeni. pai nici nu vreau!! 

in fine, revenind, ma uit si mai atent la pagina, care contine atat de multa informatie incat am senzatia ca noaptea asta e insuficienta pentru a o putea parcurge. intr'un final, peste ce credeti ca dau? toate posturile, articolele, chestionarele si celelalte trebuincioase, sunt afisate sub forma de emailuri. PAI SI MIE DE CE NU IMI SPUNE NIMENI CA NU PRIMESC EMAIL CAND CINEVA FACE CEVA CANDVA UNDEVA?!?!? ma linistesc, si gasesc acolo toate cele pe care le citisem deja, direct de pe paginile de provenienta. uitasem ca eram inscris la acest postas electronic ce nu suna niciodata, daramite de 3 ori. le recitesc linistit. l'am invins pe google in seara asta. maine sincer...nu stiu ce mai pune la cale. 

pot sa dorm linistit pentru ca am invatat sa folosesc google reader. pretul pe care trebuie sa il platesc in schimb, si nu pot sa dau inapoi, este ca practic, mai am INCA UN MAIL de verificat. deci, in fiecare dimineata, secunda, octet si angstron, o sa imi verific cele 3 mailuri. ca poate cineva a facut ceva undeva, si ar fi pacat sa ratez momentul.

in concluzie, imi place tehnologia. dar in momentul de fata, toate nevoile imi sunt satisfacute  in privinta asta. nu cred  (decat daca va aparea, si atunci o sa imi dau seama ca de fapt nu puteam sa traiesc fara, si o sa fiu de'a dreptul intrigat cum de am indraznit sa duc o viata normala fara acel ceva) ca ar fi altceva de care sa am nevoie. google in schimb, care citeste ce scriu eu acum, o ia ca o provocare personala si o sa imi dovedeasca contrariul. sunt convins.

in incheiere: vreau sa cred ca nu sunt chiar asa retard, dar oare nu as putea sa traiesc intr'un cort intr'un varf de munte, sa stau sa scriu si sa trimit oamenilor, iar ei sa imi trimita mancare prin e-mail?