joi, septembrie 02, 2010

poezie cu zmei şi vaci

 azi de dimineaţă  
 chiar când m'am trezit  
 trebuia să vină  
 dar n'a mai venit  
    
 mâine dimineaţă  
 când mă voi trezi  
 poate, cine ştie  
 totuşi, va veni 
  
 altă dimineaţă 
 aceeaşi încăpere 
 înăuntru nimeni 
 şi'n jur doar repere 
  
 seară de dat'asta 
 fără destinaţii 
 învartim aiurea 
 numai respiraţii 
  
 - până când stimate 
 să tot învârtim 
 numai respiraţii 
 fără să le ştim? 
  
 - până când momentul 
 care va veni 
 şi'atunci respiratul 
 mai plăcut va fi! 
  
 - nu mai cred în basme 
 cu zmei şi balauri 
 cred în realitate 
 cu boi, vaci şi tauri!
  
 - şi'n acest context 
 plin de lumi diverse 
 nu mai stau s'astept 
 respiraţii şterse...


pentru ca fireste, plecam de la incertiudini, sau ajungem acolo, pe drum cu siguranta intalnim vaci si zmei. am pus totul la un loc. desigur, orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare.